Inundatii, imbecili si bolsevici

Toata presa se straduieste sa ghiceasca cine este ministrul "imbecil" infierat de Traian Basescu pentru prestatia de la inundatii. "Acest imbecil voia sa vina primarii la el, cind casele picau una dupa alta", a explicat seful statului.

Toată presa se străduieşte să ghicească cine este ministrul "imbecil" înfierat de Traian Băsescu pentru prestaţia de la inundaţii. "Acest imbecil voia să vină primarii la el, cînd casele picau una după alta", a explicat şeful statului. Dincolo de limbajul inacceptabil (dar, vai, atît de caracteristic), am fost tentată să-i dau dreptate, pe fond, preşedintelui. O clipă, am fost gata să cred în sinceritatea revoltei lui Băsescu. Apoi am realizat contextul în care a fost lansat acest atac. Preşedintele le vorbea, la Neptun, primarilor şi consilierilor locali care fac parte din Asociaţia Comunelor din România. Nu pot decît să presupun că reprezentanţii localităţilor aflate la acea oră sub ape nu au putut fi prezenţi. Dacă nu aveau timp pentru o şedinţă de evaluare la Comandamentul de criză judeţean, cu atît mai puţin se puteau deplasa pe însoritul litoral, unde Traian Băsescu îşi petrecea sfîrşitul săptămînii îmbinînd utilul cu plăcutul.

Întrunirea de sîmbătă de la Neptun a fost încă mai "imbecilă" decît atitudinea ministrului incriminat, dar nenominalizat de şeful statului. Sute de comune sînt calamitate, dar primarii din toată ţara au fost convocaţi la mare pentru un instructaj despre necesitatea îmbunătăţirii educaţiei în mediul rural. O ilustrare perfectă a zicalei "ţara arde şi baba se piaptănă". Cînd însă preşedintele profită de prilej pentru reglări de conturi politice, sub pretextul grijii fierbinţi pentru soarta sinistraţilor, situaţia devine de-a dreptul suprarealistă.
Într-un an electoral, pentru Traian Băsescu, aceste inundaţii trebuie să fi părut o mană cerească. Prilejul perfect să iasă din nou la rampă în rolul care îl prinde cel mai bine. L-a mai jucat în 2005 şi se ştie irezistibil în cizme de cauciuc. Primarul din Suceviţa, care a avut proasta inspiraţie să-l întîmpine îmbrăcat "de duminică", a fost drastic admonestat: "Măi, cînd te văd în costum la inundaţii, îmi vine să te dau de pămînt!". Profund preocupat de dramele localnicilor, şeful statului şi-a descălţat galoşii telegenici abia în elicopterul prezidenţial, în drum spre nunta unor prieteni. Asta da dovadă de grijă!

Diatribele împotriva insuficientei implicări a guvernanţilor, lansate între un chef nupţial în Retezat şi inaugurarea unei tabere studenţeşti la Eforie Sud, put de la o poştă a demagogie. Insultele lansate de şeful statului la adresa unui ministru nu au fost un "derapaj" născut din sinceră indignare, ci o mişcare premeditată, menită să-l plaseze din nou în centrul atenţiei în chip de tătuc providenţial, ultim apărător al celor mai bătuţi de soartă dintre români.

În trecut, Traian Băsescu s-a dovedit neîntrecut în arta de a stoarce capital politic din dezastre naturale. Acum însă în prestaţia sa s-au strecurat mai multe note false. Unele mai stridente chiar decît balerinii albi în care Elena Udrea păşea deunăzi prin noroaiele din Moldoviţa. Stridente şi inadecvate au fost hăhăielile şi miştocăreala cu care preşedintele s-a gîndit să-i consoleze pe sinistraţii din comuna nemţeană Tămăşeni. Convins că acestea sînt ingredientele care garantează succesul unei băi de mulţime pe uliţele României profunde, Băsescu a fost şocat să constate că un localnic nu i-a găsit reconfortantă exuberanţa: "De 19-20 de ani, aici se fură încontinuu; şi dumneavoastră rîdeţi...". Replica preşedintelui a fost năucitoare: "Eşti un bolşevic de ultimă speţă!". Eh, cu un asemenea argument, situaţia s-a lămurit. Propun ca numele provocatorului să fie imediat trecut în raportul Tismăneanu. Alături de cel al "puiuţului de comunist" care anul trecut a avut neobrăzarea să-i spună lui Băsescu că l-a dezamăgit.

Incidentul de la Tămăşeni dovedeşte că pe preşedinte l-a luat apa mai abitir decît au smuls viiturile casele de chirpici din Moldova. Şi demolează mitul talentului lui Băsescu de a comunica empatic cu masele. Testul unui asemenea talent nu-l reprezintă o mulţime entuziastă, ci una ostilă. Un politician pursînge este cel capabil să transforme huiduielile în aplauze. Sau măcar să stabilească un dialog respectuos cu contestatarii. De fiecare dată cînd se confruntă cu cea mai mică urmă de ostilitate, Traian Băsescu pierde hăţurile. Orice critică îl destabilizează. Nu mai încearcă să convingă, ci să atace. Tot ce poate produce sînt invective. Din ce în ce mai violente şi din ce în ce mai stupide. Un politician care nu ştie să gestioneze decît adulaţia este prost echipat pentru putere.