„Cunosc destul de bine administrația centrală, ca să pot să îl sprijin pe premier’’. Așa a clamat Victor Ponta, proaspăt numitul secretar general al < guvernului clasă vidă > pe care se străduiește să îl încropească Sorin Grindeanu! Zicere care, dată fiind suficiența arogantă pe care o divulgă calificativul„destul de bine’’, ne poate spune, din start, multe și semnificative lucruri despre auto-evaluatorul Victor Ponta. De unde și actualitatea pe care o dobândește întrebarea de elementar bun simț a unui personaj al lui Marin Preda:,,pe ce te bazezi când afirmi că?’’
Chiar așa, cu ce anume date, exemple sau sfaturi l-ar putea ajuta ,,destul de bine’’ experimentatul fost premier și lider de partid pe auto-baricadatul premier din Palatul Victoria? Categoric, îl va sfătui și, la nevoie, îl va soma să își respecte cu sfințenie angajamentele și, niciodată, în nici-o împrejurare, să nu zică una, iar, apoi, să facă alta. Nu mă credeți? Haideți, atunci, să facem o scurtă incursiune în tezaurul expertizei lui Victor Ponta ca premier și șef de partid,iar, după aceea, să ne pronunțăm.
Așadar:
-1. În anul 2012, Victor Ponta îi chema cu multă înflăcărare pe români să vină cu mic cu mare la referendumul național pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Dar, tot pe atunci, la moșia prietenului său Sebastian Ghiță (după cum spun unii, chiar rubedenie cu el), același Victor Ponta lua parte la chiolhanuri dimpreună cu Laura Kovesi și Florian Coldea, oamenii de bază ai „binomului’’ aservit cauzei Amiralului Dezastrului Național. Întrebare: când și față de cine a fost sincer,atunci, Victor Ponta?
-2)După ce rezultatele referendumul-care, în majoritatea lor zdrobitoare, îl dădeau demis pe Traian Băsescu- au fost aruncate la coș, în urma unor imunde mașinații interne dar și a unor puternice presiuni venite din afara țării, premierul Victor Ponta face pact cu demisul și se angajează să coabiteze cu acesta. Întrebare:nu ar fi fost corect și cinstit, din partea sa, să le spună și românilor pe care i-a chemat la vot care au fost motivele pentru care a făcut acest lucru?
-3)La scurtă vreme după ce au fost aruncate la coș rezultatele referendumului, premierul Victor Ponta a dat fuga-fuga la Bruxelles. Mai mult, Victor Ponta a fost dus de mână chiar de către Traian Băsescu, acela care i-a și dat președintelui de atunci al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, textul pactului de coabitare. Punct ochit, punct lovit-pentru Traian Băsescu,desigur! În schimb, Victor Ponta a primit, de la președintele Comisiei Europene, niște foi pe care fuseseră scrise prețioasele indicații de bună guvernare și, în primul rând, de umilitoare coabitare cu cel pe care, nu cu multă vreme în urmă, îl socotea sursa tuturor relelor societății românești. Întrebare: nu ar fi fost corect din partea lui Victor Ponta să explice românilor care au fost rațiunile acestei bruște schimbări de macaz?
Acestea ar fi, deocamdată, numai trei dintre atât de prețioasele experiențe în temeiul cărora Victor Ponta susține că el „cunoaște destul de bine administrația centrală’’ și pe care, sunt încredințat că vrea și poate să le ofere premierului ,,guvernului clasă vidă’’, Sorin Grindeanu, ca modele de bună guvernare.
Iar dacă, Doamne ferește!, premierul de tranziție, Sorin Grindeanu, s-ar afla într-un mare impas, să nu disperăm. Are, și în acest caz, Victor Ponta, gata brevetată, soluția de avarie, curajoasă și foarte bărbătească: demisia pe Facebook!
S-ar prea putea, desigur, ca dată fiind uriașa încărcătură emoțională a confruntării dintre cele două (sau mai multe) tabere aflata în confruntare, oameni mai prudenți de felul lor, să mă avertizeze că îmi bat singur cuie în talpă scriind cele de mai înainte. Nefiind excluse surprinzătoare răsturnări de situații. Mulțumesc de sfat, dar vă asigur că am scris toate acestea anume ca un serios avertisment adresat acelor oameni de bună credință, dar poate prea repede dispuși să uite lecțiile trecutului nu prea îndepărtat și care mai văd în Victor Ponta un model de curaj, de verticalitate și de sinceritate. Deci o șansă pentru viitor…
Ceea ce, în realitate, nu ar fi decât o reeditare, la alte proporții, a dramaticei auto-amăgiri naționale din vremea când sub masca ticăloasa a unui neînfricat campion al anticorupției, Traian Băsescu câștiga primul său mandat prezidențial. Și, pentru că tot am făcut un recurs la memorie, dați-mi voie să închei cu răscolitoarele învățături ale lui N.Iorga: „Cine uită, nu merită!’’
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
