Ion Cristoiu: Topul prostiilor fără anestezie

Prin reîn­toar­ce­rea la ipostaza sa de scandalagiu, Traian Băsescu a comis o prostie. A întărit credinţa că nu poate
fi altfel decât o starletă obsedată de rating.

1 Precipitarea unor lideri PSD de a anun­ţa punerea în dezbaterea forurilor de con­ducere a Anei Birchall pentru filmu­leţul porno de pe internet.
Chiar dacă distinsa politiciană ar fi fost într-adevăr eroina întâmplării (deşi până acum limbricii lui Sorin Ovidiu Vântu de la Cotidianul, care au acuzat-o, n-au adus nici o  probă), iniţiativa de a o sancţiona s-ar fi dovedit o mare prostie. Pentru aceasta, cazul ar fi trebuit discutat şi pus la vot în forurile de conducere ale PSD. Un asemenea moment ar fi presupus vizionarea filmuleţului urmată de intervenţii pro şi contra în chestiunea: e sau nu colega noastră?
Să ni-l imaginăm pe un fost de trei ori preşedinte (Ion Iliescu), pe un fost prim ministru (Adrian Năstase), pe un fost şef al diplomaţiei (Mircea Geoană) vizionând filmuleţul în grup şi după aia cerând ca anumite secvenţe să fie reluate cu încetinitorul.
Chiar că am fi avut de ce râde vreun secol de acum încolo!

2 Graba cu care unii jurnalişti s-au gră­bit să dea proporţii apocaliptice deciziei lui Traian Băsescu de a-l acţiona în instan­ţă pe un jurnalist de la Cotidianul pentru pagube morale.
Că angajaţii lui Sorin Ovidiu Vântu de la Realitatea şi Cotidianul s-au năpustit să se vaite de ce le-a făcut preşedintele mi se pare normal. Ce trust de presă ar rata o asemenea pleaşcă publicitară: să te cheme în judecată însuşi şeful statului! În plus, pentru cei de la Realitatea şi Cotidianul, care nu i-au lăsat lui Traian Băsescu o bucăţică de posterior neţucat, acţiunea preşedintelui e mană cerească: de acum încolo îl pot lustrui pe Traian Băsescu pînă la os. Au posibilitatea de a o face cu patalama de victimă. De minune e că jurnalişti care ştiu ce înseamnă pentru un lucrător din presă un proces cu o vedetă a vieţii noastre publice s-au apucat să-l jeluiască pe anonimul de la Coti­dianul. Nimeni nu s-a întrebat însă: ce riscă anonimul dacă pierde procesul? Să scoată din buzunar un milion de lei în bani vechi. Păi, dragii moşului, ştiţi cât mi-a cerut şi-a obţinut Gabriela Ademeşteanu tot pentru pagube morale? 500 milioane lei vechi! Dar Christian Mititelu? 300 milioane lei vechi! Am ţinut să reamintesc aceste fapte nu pentru a mă da victimă a proceselor de presă, ci pentru a sublinia că într-un proces pentru pagube morale riscul e dat de suma uriaşă pe care trebuie s-o plăteşti dacă îl piezi.  Pe lucrătorul lui Sorin Ovi­diu Vântu nu-l va costa nimic tărăşenia, dat fiind faptul că patronul FNI s-a oferit să-i plătească până şi cheltuielile de judecată. Din fondul de PR al Trustului, desi­gur, pentru că anonimul a devenit peste noapte o vedetă.

3 Gestul  lui Traian Băsescu de a acorda miercuri seara, la TVR, un interviu scandalos, după ce dimineaţa în Parlament, înfăţişase un Mesaj ce se dorise a trece drept unul de Bărbat pentru Istorie.
Mesajul adresat Parlamentului s-a dorit a exprima noua imagine a unui adevărat şef de stat, cu insomnii provocate de viitorul României pe un secol.
Nici n-a apucat bine vorbitorul să-şi strângă hârtiile de pe pupitru că
politici­e­nii şi liderii de opinie s-au pus de acord că Traian Băsescu a fost în Parlament altul decât zurliul care ne obişnuise. Aproape toţi şi-au exprimat dezamăgirea faţă de această schimbare la faţă a domnului preşedinte, zicând că-l preferă pe Traian Băsescu din serialul Mondenii.
Un veritabil conducător de ţară ar fi surâs la astfel de păreri şi ar fi rămas ne­clintit în decizia de a fi un altul decât cel de până acum.
De cum s-a întors  la Cotroceni, preşe­din­tele s-a dedat activităţii sale preferate în fruntea statului: uitatul la televizor.
Şi criticile faţă de noua ipostază l-au împins să alerge la TVR pentru a se da în stambă în stilul devenit deja banal. Desi­gur, Traian Băsescu de la ora serii a fost mai interesant decât cel de la ora di­mi­ne­ţii. Numai că de la un şef de stat cetăţenii aşteaptă altceva decât o prestaţie de tip interesant.
Prin reîntoarcerea la ipostaza sa de scandalagiu, Traian Băsescu a comis o prostie. A întărit credinţa că nu poate fi altfel decât o starletă obsedată de rating.

4 Scrisoarea prin care mai multe  ONG-uri îi cer premierului Călin Popescu Tăriceanu să renunţe la Petre Roman pe motiv că fostul şef de guvern ar fi făcut parte dintr-un regim comunist criminal.
Dincolo de fiorul pe care ni-l provoacă prostia anticomunistă cu fes, Scrisoarea ne dovedeşte că, pentru a-şi justifica existenţa, aceste OTV-uri ale societăţii civile simt nevoia să facă din când în când câte ceva. Chiar şi câte o năzbâtie. Petre Roman a fost în 1996, şeful Partidului Democrat, aliat anti-FSN al CDR, din care făcea parte nu numai PNL, dar şi unele  dintre iscălitoarele epistolei. Mai mult, Emil Constantinescu l-a învins pe Ion Iliescu în al doilea tur cu voturile lui Petre Roman. Ca urmare, Petre Roman a fost preşedinte al Senatului după victoria CDR. Dacă ar fi fost vorba de o somaţie, aceasta era îndreptăţită să fie adresată lui Emil Constantinescu în 1996. A veni acum şi a-l acuza pe Călin Popescu Tăriceanu că i-a dat o funcţie în guvern (între noi fie vorba prea mică pentru personalitatea lui Petre Roman) înseamnă nu atât ipocrizie, cât mai ales prostie.

5 Insistenţa cu care multe ziare şi televiziuni folosesc termenul locuri eligibile pentru a desemna unele candidaturi în colegii.
Formula locuri eligibile avea valabilitate în cazul votului pe listă. În cazul votului uninominal, nu există nici un loc dinainte sigur.