Şi dacă preşedintele ţării, pe care opinia publică din ţările europene il crede responsabil in actele şi declaraţiile sale, conturează o Romănie in care elita conducătoare e o bandă de borfaşi, ce să mai pretindem atunci italienilor de rănd care-i tratează pe romăni ca pe nişte infractori?!
Şi dacă preşedintele ţării, pe care opinia publică din ţările europene il crede responsabil in actele şi declaraţiile sale, conturează o Romănie in care elita conducătoare e o bandă de borfaşi, ce să mai pretindem atunci italienilor de rănd care-i tratează pe romăni ca pe nişte infractori?!
Profesorul Alexandru Radu, unul dintre cei mai competenţi politologi postdecembrişti, imi spunea duminică după-amiază la Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, că a descoperit, cercetănd istoria Alianţei D.A., un Traian Băsescu extrem de consecvent azi cu ceea ce spunea in campania electorală din 2004. In aceste zile premergătoare Referendumului - susţinea domnul profesor - Traian Băsescu nu face altceva decăt să reia temele campaniei din 2004: sistemul ticăloşit, putreziciunea clasei politice, corupţia guvernanţilor. Interlocutorul meu vedea in asta un fapt pozitiv: cel al consecvenţei. Eu insă, permiţăndu-mi să-l contrazic in scris, voi spune că văd in asta o aberaţie.
In campania electorală din 2004, bolboreselile despre sistemul ticăloşit şi despre clasa politică nemernică işi mai aveau o anume justificare. Şi nu una ţinănd de figuraţia in campania electorală, cănd tot ce e caţavencism in politicianul romăn, iese la iveală, ca sifilisul netratat la timp, ci una ţinănd de postura lui Traian Băsescu. Domnia sa era liderul unei Opoziţii practic strivite de dominaţia partidului-stat PSD. Pentru ca amărătele formaţiuni PNL şi PD, unite intr-un concubinaj contranaturii, să fie auzite, era nevoie de poziţii radicale, de nuanţă isterică, in genul celor asumate de Traian Băsescu. Se impunea o asemenea poziţie radicală, simplificatoare şi pentru că Opoziţia răzbea cu greu prin barajul mediatic al presei puse in slujba PSD. Intre timp, Traian Băsescu a ajuns şeful statului. Prin multe dintre notele sale, domnia sa e cel mai puternic om din Romănia. Procurorii de la Parchetul General şi DNA, in frunte cu Laura Codruţa Kovesi şi Daniel Moraru, il ajută să sară din aşternuturi şi să-şi scoată izmenele dimineaţa, cănd se trezeşte in patul prezidenţial, intr-un ritual imprumutat de la Regele Soare. Serviciile Secrete ii susură la urechiuşe ultimele informaţii despre adversari. Cu mici excepţii, ziarele şi televiziunile il proslăvesc de dimineaţa pănă seara. Din banala vizită făcută mamei, toate jurnalele de Actualităţi au scos, mai serile trecute, un fapt mai cultivat mediatic decăt venirea iernii. Sondajele de opinie il gădilă la tălpi săptămănal. Două partide, PD şi PLD, stau smirnă, ca soldatul Svejk, in faţa portretului său inrămat. Şi cu toate acestea, Traian Băsescu se comportă de parcă ar fi in continuare liderul unei Opoziţii amărăte, abia respirănd sub călcăiul partidului-stat.
Desigur, e voba de un truc politicianist. Unul prin care domnia sa trage pe sfoară romănii infăţişăndu-se altceva decăt este. Un truc a cărei eficienţă nu o excludem cătă vreme trusturile de presă la care domnia sa e acţionar spiritual principal ii căntă in strună. Numai că acest truc politicianist riscă să devină un veritabil pericol pentru interesul naţional. Şi iată de ce. La ora actuală duduie din toate motoarele in Italia şi se infiripă şi in alte ţări europene o campanie menită a-i infăţişa pe romăni drept infractori, violatori, hoţi, monştri cu faţa umană. Treptat-treptat, această campanie poate să formeze şi să adăncească in opinia publică o imagine dezastruoasă a poporului romăn. Traian Băsescu nu osteneşte a denunţa clasa politică din Romănia ca fiind coruptă, parlamentul ca fiind alcătuit din bandiţi, guvernul ca o bandă de infractori şi presa, ca o gaşcă ticăloasă. Astfel de generalizări, nu doar pripite, dar şi primitive, analfabete chiar, sunt făcute, de regulă, de liderii extremişti, fie de Dreapta, fie de Stănga. Numai politicienii extremişti denunţă sistemul dintr-o ţară, ei considerăndu-se a fi in afara lui, pregătiţi cu un măturoi pentru a face curăţenie. Liderii extremişti sunt acceptaţi in declaraţiile lor şi pentru că ei n-au nici o responsabilitate. Conducănd, de regulă, formaţiuni politice minore, ei nu sunt luaţi in serios in lumea europeană. Traian Băsescu nu e insă un lider extremist, unul dintre acele personaje pitoreşti din democraţiile europene care indeamnă la dărămarea sistemului. Traian Băsescu e preşedintele ţării.
Şi dacă preşedintele ţării, pe care opinia publică din ţările europene il crede responsabil in actele şi declaraţiile sale, conturează o Romănie in care elita conducătoare e o bandă de borfaşi, ce să mai pretindem atunci italienilor de rănd care-i tratează pe romăni ca pe nişte infractori?! Cum să mai vii şi să susţii pe plan european că nu toţi romănii sunt aşa cum ii pictează ziarele şi televiziunile străine cănd elita conducătoare din Romănia e infăţişată de şeful statului ca o bandă de corupţi?! Orice simplu cetăţean din Occident dă crezare campaniei de terfelire a romănilor in condiţiile in care acestea sunt prezentate de insuşi şeful statului ca fiind conduşi de nişte nemernici. După aproape trei ani de mandat, a venit maomentul ca Traian Băsescu să realizeze un adevăr elementar: e preşedintele ţării şi nu liderul unei formaţiuni extremiste de Opoziţie!
Profesorul Alexandru Radu, unul dintre cei mai competenţi politologi postdecembrişti, imi spunea duminică după-amiază la Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, că a descoperit, cercetănd istoria Alianţei D.A., un Traian Băsescu extrem de consecvent azi cu ceea ce spunea in campania electorală din 2004. In aceste zile premergătoare Referendumului - susţinea domnul profesor - Traian Băsescu nu face altceva decăt să reia temele campaniei din 2004: sistemul ticăloşit, putreziciunea clasei politice, corupţia guvernanţilor. Interlocutorul meu vedea in asta un fapt pozitiv: cel al consecvenţei. Eu insă, permiţăndu-mi să-l contrazic in scris, voi spune că văd in asta o aberaţie.
In campania electorală din 2004, bolboreselile despre sistemul ticăloşit şi despre clasa politică nemernică işi mai aveau o anume justificare. Şi nu una ţinănd de figuraţia in campania electorală, cănd tot ce e caţavencism in politicianul romăn, iese la iveală, ca sifilisul netratat la timp, ci una ţinănd de postura lui Traian Băsescu. Domnia sa era liderul unei Opoziţii practic strivite de dominaţia partidului-stat PSD. Pentru ca amărătele formaţiuni PNL şi PD, unite intr-un concubinaj contranaturii, să fie auzite, era nevoie de poziţii radicale, de nuanţă isterică, in genul celor asumate de Traian Băsescu. Se impunea o asemenea poziţie radicală, simplificatoare şi pentru că Opoziţia răzbea cu greu prin barajul mediatic al presei puse in slujba PSD. Intre timp, Traian Băsescu a ajuns şeful statului. Prin multe dintre notele sale, domnia sa e cel mai puternic om din Romănia. Procurorii de la Parchetul General şi DNA, in frunte cu Laura Codruţa Kovesi şi Daniel Moraru, il ajută să sară din aşternuturi şi să-şi scoată izmenele dimineaţa, cănd se trezeşte in patul prezidenţial, intr-un ritual imprumutat de la Regele Soare. Serviciile Secrete ii susură la urechiuşe ultimele informaţii despre adversari. Cu mici excepţii, ziarele şi televiziunile il proslăvesc de dimineaţa pănă seara. Din banala vizită făcută mamei, toate jurnalele de Actualităţi au scos, mai serile trecute, un fapt mai cultivat mediatic decăt venirea iernii. Sondajele de opinie il gădilă la tălpi săptămănal. Două partide, PD şi PLD, stau smirnă, ca soldatul Svejk, in faţa portretului său inrămat. Şi cu toate acestea, Traian Băsescu se comportă de parcă ar fi in continuare liderul unei Opoziţii amărăte, abia respirănd sub călcăiul partidului-stat.
Desigur, e voba de un truc politicianist. Unul prin care domnia sa trage pe sfoară romănii infăţişăndu-se altceva decăt este. Un truc a cărei eficienţă nu o excludem cătă vreme trusturile de presă la care domnia sa e acţionar spiritual principal ii căntă in strună. Numai că acest truc politicianist riscă să devină un veritabil pericol pentru interesul naţional. Şi iată de ce. La ora actuală duduie din toate motoarele in Italia şi se infiripă şi in alte ţări europene o campanie menită a-i infăţişa pe romăni drept infractori, violatori, hoţi, monştri cu faţa umană. Treptat-treptat, această campanie poate să formeze şi să adăncească in opinia publică o imagine dezastruoasă a poporului romăn. Traian Băsescu nu osteneşte a denunţa clasa politică din Romănia ca fiind coruptă, parlamentul ca fiind alcătuit din bandiţi, guvernul ca o bandă de infractori şi presa, ca o gaşcă ticăloasă. Astfel de generalizări, nu doar pripite, dar şi primitive, analfabete chiar, sunt făcute, de regulă, de liderii extremişti, fie de Dreapta, fie de Stănga. Numai politicienii extremişti denunţă sistemul dintr-o ţară, ei considerăndu-se a fi in afara lui, pregătiţi cu un măturoi pentru a face curăţenie. Liderii extremişti sunt acceptaţi in declaraţiile lor şi pentru că ei n-au nici o responsabilitate. Conducănd, de regulă, formaţiuni politice minore, ei nu sunt luaţi in serios in lumea europeană. Traian Băsescu nu e insă un lider extremist, unul dintre acele personaje pitoreşti din democraţiile europene care indeamnă la dărămarea sistemului. Traian Băsescu e preşedintele ţării.
Şi dacă preşedintele ţării, pe care opinia publică din ţările europene il crede responsabil in actele şi declaraţiile sale, conturează o Romănie in care elita conducătoare e o bandă de borfaşi, ce să mai pretindem atunci italienilor de rănd care-i tratează pe romăni ca pe nişte infractori?! Cum să mai vii şi să susţii pe plan european că nu toţi romănii sunt aşa cum ii pictează ziarele şi televiziunile străine cănd elita conducătoare din Romănia e infăţişată de şeful statului ca o bandă de corupţi?! Orice simplu cetăţean din Occident dă crezare campaniei de terfelire a romănilor in condiţiile in care acestea sunt prezentate de insuşi şeful statului ca fiind conduşi de nişte nemernici. După aproape trei ani de mandat, a venit maomentul ca Traian Băsescu să realizeze un adevăr elementar: e preşedintele ţării şi nu liderul unei formaţiuni extremiste de Opoziţie!
Citește pe Antena3.ro