Istoria ca telenovela - Desantata culme a propagandei

Dumitru Damaceanu s-a numarat printre cei varati in Complotul generalilor impotriva Maresalului, incununat de Lovitura de stat de la 23 august 1944. Nitel tras pe linie moarta la un moment dat, ba chiar ajuns si in pragul arestarii,

1941. Regele Mihai, in vizita la Regimentul 3 Calarasi. Nici nu visa, la vremea respectiva, ca va da Lovitura de stat de la 23 august 1944

Dumitru Damaceanu s-a numarat printre cei varati in Complotul generalilor impotriva Maresalului, incununat de Lovitura de stat de la 23 august 1944. Nitel tras pe linie moarta la un moment dat, ba chiar ajuns si in pragul arestarii, Dumitru Damaceanu va incerca sa-si publice, in 1968, memoriile despre ce a facut si ce a dres pentru a-l rasturna pe Antonescu. O carte cu structura unui interviu. A unui autointerviu, de fapt, pentru ca memorialistul se intreaba singur. Din motive care-mi scapa, ma-nuscrisul nu va vedea lumina tiparului. La inceputul Razboiului din Est, Dumitru Damaceanu e de gasit la comanda Regimentului de Rosiori, motorizat. Timp de 16 luni, cat sta pe front, Dumitru Damaceanu lupta impotriva rusilor. Nu e prea greu de presupus ce face in calitate de comandant al unei unitati din linia intai. Cartea urma sa apara in anii comunismului. Memorialistului i se pune o chestiune infernala: sa impace cele 16 luni de confruntare pe frontul de est cu noua realitate romaneasca, marcata de prietenia dintre cele doua popoare.

SOLUTIA. Generalul o rezolva intr-un chip exemplar. Scrie el despre vremurile cand tragea de zor in rusi: "In timpul cat am fost obligat sa lupt pe teritoriul sovietic, aproape 16 luni, mi-am dat seama ca realitatea din aceasta tara era cu totul alta decat aceea pe care cauta sa ne-o infatiseze propaganda antisovietica - desantata si plina numai de minciuni - cu care fusesem inselati pana atunci, timp de ani de zile". Ce constata personal Comandantul Regimentului 10 Rosiori, mecanizat, croindu-si drum prin URSS nu intr-un grup de turisti, ci in fruntea unei masinarii de razboi: "Lanuri nesfarsite se intindeau, cat vedeai cu ochii, cu recolte imbelsugate de grau, bumbac si porumb, lucrate in conditiuni cum nu mai vazusem pana atunci; utilaje agricole cu miile - distruse sau intacte - se vedeau peste tot locul: tractoare, pluguri cu cinci brazde, combine in masura sa secere si sa treiere din mers, asa cum, pe acea vreme, nu-mi inchipuiam ca pot sa existe; stepa impanzita de silozuri si cladiri de sovhozuri cu cateva etaje; gramezi imense de grau treierat si depozite de sute si mii de vagoane de bumbac, cladite in piramide de forme perfecte si acoperite cu prelate de dimensiuni impresionante, puteau fi vazute pretutindeni".

ELOGIU. Propaganda antisovietica exagera. Mai ales cea antonesciana. Caricaturizand realitatea, din motive lesne de inteles, unul dintre acestea fiind si mintea cazona a celor care o concepeau. Comandantul Dumitru Damaceanu patrunsese insa, cu unitatea sa, intr-o tara aflata in razboi. Imaginea pe care tine sa ne-o serveasca e a unei tari in plina pace si, indeosebi, in plina dezvoltare intensiva, ceva in genul Americii de azi. Timp de un an si patru luni, Regimentul 10 Rosiori se batuse pe viata si pe moarte cu rusii. In nici un caz cu Pieile Rosii. Nevoia generalului de a se da bine cu stapanii de acum ai tarii (e printre putinii complotisti care au supravietuit, beneficiind de onoruri de la comunisti), incat, uitand ce-a facut timp de 16 luni, se prabuseste intr-un elogiu fara cusur al Armatei Rosii: "Numai cineva care s-a aflat in situatia regimentului pe care-l comandam, sub bombardamentele «Katiuselor», incercuit la Sarajmin - inainte de Kerci - sau sub ploaia de gloante a pistoalelor-automate care se intindea ca un adevarat paienjenis deasupra capetelor noastre, si-a putut da intr-adevar seama de ce insemna eficacitatea armamentului cu care era inzestrata Armata sovietica. - Nu mai vorbesc de tancurile sovietice, care de cele mai multe ori apareau pe neasteptate, rasarind ca din pamant, camuflate pana atunci cu multa maiestrie (...). Cat despre comportarea in lupta a soldatului sovietic, despre moralul sau, am avut ocazia sa le constat personal, si nu o singura data; se lupta cu indarjire zi si noapte, cu eroism, cu un moral de nezdruncinat care nu l-a parasit niciodata".

Ce-ar fi scris azi despre rusi, daca ar fi trait, generalul Damaceanu? Nu-i prea greu de raspuns.

NIMIC NU SE PIERDE
	DE STRAJA LA CASETA CU INIMA REGINEI MARIA, DE LA BALCIC. Potrivit propriei dorinte a Reginei Maria, inima sa a fost depusa intr-o caseta de aur in Biserica Ortodoxa Stella Marris din gradina Palatului de la Balcic

LUMEA PRIN CARE TREC

Misterul Elena Cuza La un taifas tv cu Adrian Paunescu, fac un salt brusc, naucitor, de la bulbuceala actualitatii la trecutul nitel departat al Patriei. Citește pe Antena3.ro Ce este glosofobia, frica de care suferă trei din patru persoane. Poate duce chiar la simptome fizice - Va intreb, ca scriitor si barbat, cum v-o explicati pe Elena Cuza (foto)? Admite ca Maria Obrenovici sa stea in Palat, ii adopta in cele din urma pe cei doi baieti facuti de Cuza cu amanta, asigurandu-si batjocura intregii nobilimi bastinase, dupa detronare se complace intr-un menaj in trei. Intrebare de bun-simt. O femeie normala, fie ea si Muma Padurii, l-ar fi dat dracului pe un asemenea consort. Daca nu din gelozie, atunci macar din sensibilitate minima la gura lumii. Adrian Paunescu, barbat si scriitor, sau, ma rog, scriitor si barbat, avea la dispozitie mai multe ipoteze: 1) Colonelul Cuza era imbatabil la pat si doamna Elena, hamesita sexual, era dependenta de asternuturi. 2) La vremea respectiva, o femeie divorta destul de greu, preferand bordelul barbatului ipostazei de fosta maritata. 3) Prin alegerea lui Cuza ca domnitor, Elena Rosetti atinsese o conditie ravnita de toate muierile Principatelor Unite. Inghitea mizeria conjugala in schimbul stralucirii de Prima Doamna. 4) Era o femeie de o intelepciune uimitor de moderna si, prin urmare, isi facea si ea o viata amoroasa proprie. Adrian Paunescu arunca pe masa talk-show-ului o ipoteza originala: Elena Cuza voia sa ramana in Istorie! In direct, cad de acord cu ipoteza sa. Dupa emisiune, mai gandindu-ma, ajung la concluzia ca si Elenei Cuza ii placea Puterea, chiar daca impartita cu barbatu-sau.

BARFE

Glume pe seama Unirii Unirea din 1859 da nastere la un suvoi de vorbe mari, spumante si imbatatoare ca sampania. Realitate fatala in Romania Marii Trancaneli. Intamplarile cruciale sunt pentru politicieni precum cepul pentru un butoi cu varza murata: tasneste afara doar zeama! Dupa caderea Guvernului Kogalniceanu, in Moldova, ajunge prim-ministru Anastasie Panu. La intrarea in Cabinet, Anastasie Panu declara ca a acceptat functia pentru a realiza Unirea, "acest vis al Romanilor". In caz contrar, el va demisiona. Isteti ca si azi, gazetarii vremii surprind cliseul. Ziarul Trecutul, din 18 martie 1861, citat de A.D. Xenopol (foto) in Istoria sa, scrie: "Cum ca noi, Romanii, ne gasim intr-un somn adanc, acesta e mai mult ca sigur. Si, intr-adevar, dupa legile naturii, visul nu se produce decat cand doarme cineva, si d. Panu, la intrarea sa in minister, a spus ca unirea este visul Romanilor. Romanii deci dorm si viseaza la unire". * O scrisoare pentru I.Al. Bratescu-Voinesti, cu subiect neindoielni financiar ii da lui Caragiale posibilitatea sa puna din nou pe tapet chestiunea talentului. Asadar, la 4 octombrie 1909, scriitorul zice intr-un PS de la Berlin: "Dumitale, care ai talent si copii (sa traiesti, sa le saruti cununiile!), iti pun inca o data intrebarea: Se poate face arta fara talent si copil cu... altceva? Fii sanatos si vesel!". * "Vremea insa vremuind, cum este o posnase si e faptuitoare de surprinderi, a schimbat lucrurile (...)" (Alexandru Candiano-Popescu, "Amintiri din viata-mi", vol. I, Editura Universul SA - Bucuresti 1944).

SECOLUL XX
	18 SEPTEMBRIE 1958. Rusii trimit in cosmos primul caine din istoria omenirii: catelusa Laika. Evenimentul e fixat pentru eternitate pe pachetele de tigari, in vanzare, la Moscova