It’s the policy…

In deceniul trecut, o propozitie a facut cariera peste Atlantic: „it’s the economy, stupid"; ea s-ar traduce, liber, cu „este economia, fraiere".

Adica, starea economiei ar explica, esentialmente, deznodamantul alegerilor prezidentiale. Titlul de mai sus este o parafrazare a propozitiei mentionate, o traducere posibila fiind „este politica la mijloc…" - prin „politica" intelegand politica publica (policy) si nu procesul politic (politics).

Relevarea unei politici publice in explicarea mersului evenimentelor pare superflua, intrucat rationalitatea celor care iau deciziile ar conduce la optiuni tot mai bune. Dar viata are necunoscute si incertitudini numeroase; nici algoritmii cu care operam nu sunt, adesea, solizi. Intervine si jocul intereselor individuale si de grup, care sunt modelate de inclinatii ideologice; exista si irationalitate in decizii. Aceste imponderabile restrictioneaza si influenteaza politica publica. In timp insa, o politica publica care invata se corecteaza, ceea ce nu elimina insa probleme aparent insolubile. Dezbaterea publica, ca expresie a democratiei, ajuta la gasirea drumului mai bun in politica publica.

Am facut acest preambul ca pledoarie pentru depasirea unui tip de discurs public si de „analiza", usor detectabil imediat inainte si dupa interventia militara in Irak. Unii comentatori s-au aranjat, parca, orbeste pe o pozitie sau alta, ceea ce nu a servit dezbaterii publice. Aici este de subliniat ca a fi pentru sau contra unor masuri concrete de politica publica nu inseamna a fi pentru sau contra unei tari.

Fractura intre viziunea administratiei americane si a unor tari mari din UE a reverberat asupra relatiilor cu terti creandu-le acestora „dileme de loialitate". Fapt este ca, desi obiectivul de combatere a terorismului international este incontestabil, mijloacele de a o face au starnit controverse aprinse.

Suntem la mai bine de un an de la interventie si impasul este vizibil. Cel mai important lucru acum este sa se impiedice deteriorarea situatiei spre implinirea profetiei lui Huntington („ciocnirea civilizatiilor"); instabilitatea din Irak poate complica enorm situatia in regiune si nu numai. Exista invataminte majore ale acestui impas pentru politica publica internationala. Unul priveste justificarea si credibilitatea unei politici; este, de pilda, temeiul invocat al armelor de distrugere in masa. Alta lectie este legata de imaginarea consecintelor unei politici, mai cu seama cand motivarea este de natura preventiva. Aici poate fi inclusa si chestiunea „democratizarii" tarilor din regiune. Se dovedeste totodata ca „romantismul" (radicalismul) in gandirea strategica, in politica externa comporta riscuri incalculabile; ca, intr-o lume atat de complexa si cu atatea adversitati, simplificarile extreme sunt periculoase, iar Realpolitk nu este o abordare revoluta. In fine, o politica are mai mari sanse de reusita daca se bucura de sprijin international larg. Este ceea ce Joseph Nye, de la Universitatea Harvard, numeste soft power, adica puterea de a castiga mintile si inimile celorlalti.

Lupta impotriva terorismului international, impotriva pericolelor neconventionale reclama o coalitie autentica cat mai larga si solida, iar in acest scop, atitudinea opiniei publice nu trebuie subestimata. Sondaje facute de organizatii americane reputate arata cat de departe ne aflam, sau se afla SUA, de un asemenea deziderat, atunci cand examinam atitudini publice din lumea intreaga. Nu in cele din urma este vorba de cadrul international, de legitimitatea unei politici.

Incercarea de readucere, acum, a ONU in ecuatia stabilizarii situatiei din Irak demonstreaza slabiciuni ale doctrinei care condamna aceasta organizatie la extinctie, ca si reguli si proceduri ce au guvernat relatiile internationale in deceniile trecute. ONU are nevoie de transformare dupa sfarsitul Razboiului Rece, deoarece lumea s-a schimbat, dar cum ramane de vazut. Unilateralismul are sanse limitate de izbanda daca nu intruneste sufragii extinse in privinta intentiilor sale principale. Lectiile amintite mai sus au relevanta si pentru functionarea NATO.

SUA este motorul principal al economiei mondiale si citadela democratiei liberale; de aceea, succesul politicii publice (externe) americane intereseaza, in cel mai inalt grad, pe multi dintre noi.