Jacques Chirac - oaspetele lui Ceausescu

Cautand sa dea glas multumirii pentru atmosfera creata de autoritatile romanesti, multi oaspeti francofoni au declarat ca se simt ca la ei acasa.

Pentru unii, sintagma, luata din debaraua cliseelor de politete diplomatica, impreuna cu surasul constipat, nu-i altceva decat smecheria de a vorbi fara a spune ceva. Pentru altii, e insa un moment de sinceritate.

Veniti din tari subdezvoltate nu numai economic, dar si social-politic, membri ai unei organizatii nascute si tinute in viata de amagirea Frantei ca mai e ceva pe planeta asta, oaspetii respectivi s-au simtit, intr-adevar, ca la ei acasa.

Nivelul de civilizatie democratica al unei tari isi gaseste expresia in relatia dintre Cetatean si Autoritate. Institutiile asa-zisului stat de drept, cu care se impopotoneaza si republicile bananiere din America Latina, nu constituie esenta democratiei. In dictaturi sau in democratiile de sorcova, cetateanul e sluga umila a Autoritatii. In democratiile autentice, Autoritatea e sluga cetateanului.

A trebuit sa vina reuniunea francofoniei de la Bucuresti ca sa ne dam seama ca, din unghiul relatiei Cetatean-Autoritate, Romania nu difera prea mult de tarile subdezvoltate politic, ai caror trimisi la reuniune spun ca se simt ca la ei acasa. Acolo, in tara lor, cetateanul nu exista. Exista, in schimb, supusul. Cel care isi indoaie spinarea cand trece Autoritatea. Nu de altceva, dar Autoritatea iti poate arde una cu biciul pe spinare. Aici, in Romania, lucrurile nu difera prea tare. In organizarea sindrofiei de la Bucuresti, autoritatile s-au gandit numai si numai cum sa iasa ele cat mai vrednice in fata oaspetilor mai mult sau mai putin inalti. S-au asfaltat si reasfaltat arterele dedicate trecerii in coloana a celor sositi de peste hotare. Pe margini s-au plantat flori. A fost spalata Lupoaica, tinuta pana acum in jeg, desi traditiile romane cereau altceva. Ici-colo au fost infipte in asfalt luminite.

Toate pentru ca oaspetii sa vada si sa se mire de inaltul nivel de civilizatie atins de Romania sub regimul Basescu.

Dincolo de aceasta fatada potemkinista, se intinde adevarata realitate: strazi pierdute pentru totdeauna in noroaie, blocuri pelagroase, caini pe cat de murdari, pe atat de agresivi. O Romanie ca o lelita care s-a rujat si s-a parfumat, ascunzand, pe dedesubt, chilotii ca niste obiele de infanterist. Spectacolul ceausist al prapastiei dintre tara pentru straini si tara pentru cetatenii sai! Francofonia s-a vrut pentru Autoritate un prilej de a-si etala capacitatile de organizare. Atinsi de un fior patriotic, stabi mai mari sau mai mici au declarat ca Romania ar putea gazdui zeci de asemenea manifestari. In tarile cu adevarat democratice, organizarea unei astfel de paranghelii are un sigur criteriu: Cetateanul nostru - Stapanul nostru. Se cauta prin sute de mijloace ca gazduirea unei manifestari internationale sa afecteze cat mai putin viata de fiecare zi.

Ce s-a intamplat in aceste zile in Bucuresti depaseste nevoia lui Ceausescu in materie de dat cu tifla cetateanului de rand. Artere de circulatie blocate cu garduri metalice, patrule de militieni care te legitimeaza mai ceva ca intr-o stare de asediu, sirene sfartecand aerul, scoli si gradinite inchise, institutii de stat care nu lucreaza. Simti la maharii democratiei noastre de bodega, in frunte cu Traian Basescu, uriasa fericire de a fi si ei, pret de cateva zile, niste Nicolae Ceausescu in miniatura. Ca si in tarile de unde vin asa-zisii oaspeti, cetateanul platitor de impozite nu conteaza. Culmea e ca liderii occidentali rataciti la Bucuresti cu prilejul Francofoniei s-au lasat scaldati in aceasta atmosfera ceausista fara sa protesteze. Jacques Chirac, presedintele unei Frante ce se vrea a cetatenilor demni, n-a zis nici pas la spectacolul cetateanului roman calcat in picioare. Se vede ca-i place.

Ar vrea o asemenea atmosfera si la Paris, daca acolo n-ar fi cetateni. Cetateni de-adevaratelea. Autoritatea e explicabila in prestatia ei de aroganta si dispret fata de Cetateanul roman. Mai putin explicabil ramane cetateanul roman in acceptarea umila de a fi calcat in picioare de Autoritate.

Daca ne gandim insa ca e vorba de un cetatean roman, explicatia se gaseste imediat. Cum e Autoritatea e si Cetateanul. Subdezvoltata din punct de vedere democratic.