În urmă cu 15 ani, în anul 2000, în mijlocul unor dezbateri parlamentare despre fraudele de pe piaţa de capital, mai precis de pe platforma RASDAQ, Irina Loghin, pe atunci deputat, decreta cu seninătate: "RASDAQ să fie arestat, dacă a furat!". Toată lumea a râs şi a ironizat, vezi Doamne, incultura financiară a doamnei deputat.
Astăzi, în 2015, putem trage concluzia că am fost prea răutăcioşi cu Irina Loghin şi că ieşirea dumneaei, deşi amuzantă, a fost una profund benignă. Asta pentru că doamna respectivă nu avea în nici un fel pretenţia că s-ar pricepe la economie şi finanţe. Dimpotrivă, replica sa era o formă de a-şi mărturisi ignoranţa, plus afirmarea unui imperativ etic şi legal: cine a furat să fie arestat.
Între timp, însă, din păcate, clasa politică românească s-a îmbogăţit cu personaje care pretind şi chiar cred că se pricep la economie şi pieţe financiare. Să ne amintim doar de Elena Băsescu, exprimându-se fără nici o jenă în Parlamentul European despre CDS-uri şi short-selling. Grav este că aceşti politicieni lipsiţi de cea mai elementară cultură economică fac legi care reglementează economia fără să-i înţeleagă mecanismele. Iar rezultatul este întotdeauna acelaşi: distorsiuni grave, care duc la alocarea eronată a resurselor, la investiţii păguboase şi chiar la destabilizarea gravă a sistemului financiar.
În alte părţi, cum ar fi SUA, aleşii poporului se ocupă doar de lucrurile la care se pricep. Nimeni nu se pricepe la tot, dar e bine să te pricepi măcar la ceva. Astfel, congresmenii americani iniţiază fiecare proiecte de lege doar în domeniul pe care îl stăpânesc cel mai bine, fie că e vorba de sectorul bancar sau energetic, de sănătate sau de, să spunem, controlul substanţelor periculoase. Mai mult, îşi iau pe post de consilieri nu rude şi persoane faţă de care au obligaţii, ci experţi în domeniile pe care îşi propun să le legifereze. La noi, politicienii fiind la fel de doctori docenţi precum Elena Ceauşescu, nu se pricep decât la arestarea lui RASDAQ.