Jiji

Animalul nostru national e curca. Este cel mai spontan animal. Cu cel mai mic timp de reactie. Daca o fluieri, ea instantaneu iti raspunde: glu-glu-glu. Si nu se plictiseste niciodata.

Animalul nostru national e curca. Este cel mai spontan animal. Cu cel mai mic timp de reactie. Daca o fluieri, ea instantaneu iti raspunde: glu-glu-glu. Si nu se plictiseste niciodata.
De cate ori i te adresezi, ea te serveste prompt. Curca nu poate sa taca. Ea are nevoie de exprimare libera si imediata. Nu poate trece peste micul, nesemnificativul si puerilul tau afront si atunci te admonesteaza. In doar doua zone oamenii sunt ca si curcile, desigur, doar din acest punct de vedere (altfel comparatia avea iz de insulta si era facila si neinspirata ca interventiile lui Ponta din Parlament): fotbalul si politica.

Stirile sportive au devenit un lung sir de injurii si calomnii, pe care "oamenii de fotbal" si le adreseaza cu generozitate si abnegatie. Nu ne mai intereseaza fotbalul in sine, ci mai ales ce-a mai zis cutare despre cutarica si, chiar mai presus decat asta, ce replica i-a dat respectivul. Cardurile de reporteri se reped toti cu microfoanele tremurande, spunand aceleasi fraze la infinit: "Cutare a zis ca… Cum comentati?". Credeti ca vreodata cel intrebat va rata ocazia de a replica? Nici vorba! Este momentul lui de glorie. Clipa lui din zi in care simte ca e puternic, important, ascultat. In frenezia momentului, parca vede masele de oameni sorbindu-i cuvintele providentiale, iar intreaga situatie se asaza ca un balsam (alifie) peste complexul ca greierii ii sar voiosi din calcaie. In toate emisiunile de sport din Romania, se dezbat mai ales aceste "conflicte", "scandaluri", "pozitii", se fac promisiuni teribile, se ameninta, se pufneste dispretuitor. Actul sportiv (ce-a mai ramas din el) trece in decor si parca incepe sa-ti para rau ca tot acest "razboi al declaratiilor" interesante este intrerupt de niste meciuri anoste.

In politica e la fel. Spusele politicienilor, fara nici o finalitate concreta sau un minimum de interes practic pentru muritorii de rand, sunt analizate si in dunga in tone de talk-show-uri (toate declarate ca fiind numarul unu la audienta), si in paduri intregi de pagini de ziar. Astfel se "rupe tacerea" intr-o veselie, se fac pronosticuri despre cine va invinge pe cine in plan politic, care va fi reactia nu stiu cui la o declaratie "incendiara" a "dusmanului". Parca menirea clasei politice era sa rezolve problemele comunitatii, iar interesul public era centrat pe indeplinirea concreta a promisiunilor electorale.

In schimb, la nesfarsitele emisiuni de mare succes si larga inspiratie, cohortele de analisti politici, multi dintre ei aparuti dupa ploaie si aspirand la statutul de "guru", se transforma in chibiti. Se dezbat teme interesante poate cel mult pentru cei care le genereaza. Se fac presupuneri, supozitii, ba chiar si predictii, astfel incat te intrebi daca Mama Omida nu va sesiza Oficiul Concurentei. Lipsesc semintele de pe stadion, dar cam aici se opresc deosebirile. Nu m-ar mira ca, in curand, la casele de pariuri sa putem miza pe cine va castiga presedintia PD, daca va fuziona PD cu PNL, care dintre sefii serviciilor secrete vor fi inlocuiti de catre presedinte si daca Iliescu va pleca sau nu din PSD. Ce pret al benzinei, ce marire de TVA, ce gropi din asfalt, ce putere de cumparare?! Astea sunt de interes secund. Ma intereseaza mai mult chestiuni ce tin de culisele politicii, cine cu cine, care cu care si in ce fel. Exact ca la fotbal. Aceleasi premise, personaje in genere de aceeasi factura, retorica un pic mai scrobita. Poate asa se si explica succesul oarecare, in politica, al unor insi veniti din fotbal. Propun ca talk-show-rile politice sa iasa din studiouri in fata peluzelor, macar asa cei care asista pot striga la un moment dat, cu justa manie si fotbalistica rutina: "Lasa-neeeee! Lasa-neeeee!".

Si demersul meu este la fel de inutil si prin constientizarea acestui fapt, chiar nebunesc. Cui foloseste? Pai, nimanui. Si atunci? Recunosc, am un motiv egoist. Intreaga mea constructie are un scop determinat si personal. Prin comparatia intre cele doua planuri care merge pana la identitate, sunt indreptatit sa folosesc o strigatura specifica stadioanelor cu bataie in lumea politica: "Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!".