La multi ani, domnule presedinte!

La Cotroceni, pe un birou, se afla o cutie mare de creioane si o ascutitoare. Toti cei care au fost in jurul locuitorului de aici au plecat la casele lor, de bunavoie sau siliti de imprejurari. Singurii care mai asteapta, fara sa se impotriveasca comenzii de la Cotroceni, sunt cei din Partidul Democrat.

Parca Romania ar fi blestemata. Si pe langa toate inundatiile, toata seceta si canicula de peste vara, pe langa gripa aviara si amenintarea unei ierni extrem de lungi si geroase, mai avem inca un blestem. E blestemul celor doua palate. De 15 ani avem de indurat un blestem pe care nimeni n-a fost in stare sa-l dezlege. Indiferent cine intra in palate, buni prieteni si parteneri la inceput, sfarsesc prin a se uri si a porni un razboi unul impotriva celuilalt. Actualii locatari nu sunt cu nimic mai prejos decat cei de pana acum. Cel de la Palatul Cotroceni pretinde ca lui i se permit mult mai multe decat i se permit celui de la Palatul Victoria, iar cel de la Palatul Victoria s-a saturat sa i se tot citeasca din Dictionarul de interpretat Constitutia Romaniei, redactat la Palatul Cotroceni. Stim ca n-a fost scris acum si ca exista acolo inainte de venirea lui Traian Basescu, dar acesta ne-a promis ca va pune totul pe o singura carte, iar noi am sperat ca va arunca la gunoi "dictionarul de interpretat".

Relatia dintre palate se arata tensionata de la bun inceput. In loc sa-i pese ca Romania era sub ape, Cotroceniul isi doreste demisia locatarului de la Victoria si alegeri anticipate. Cat pe ce sa accepte, locatarul de la Victoria se razgandeste in ultimul moment si jura sa se razbune. La doar cateva luni, Cotroceniul vine intr-o dimineata cu ideea ca Romania ar trebui sa aiba Parlament unicameral, si pentru asta e gata sa organizeze un referendum cu sau fara voia Parlamentului. Nimeni nu poate spune daca un asemenea Parlament ar fi unul mai eficient, dar cu siguranta ca ar fi unul mai obedient.

Apare insa un element nou care ne da senzatia ca cineva, undeva, lucreaza. Consilierul de suflet al lui Traian Basescu isi da demisia, dar nu e dispus sa taca si provoaca o furtuna in jurul unui telefon. Un telefon prin care Tariceanu s-a informat pe langa procurorul general Ilie Botos cu privire la soarta prietenului sau, Dinu Patriciu. O saptamana intreaga se vorbeste prin ziare si pe la posturile de televiziune despre telefoane, despre cine are voie sa le dea, cine are voie sa le primeasca si mai ales despre cine le plateste. Unii sunt de parere ca premierul n-ar fi trebuit sa telefoneze, altii ca probabil si ei ar fi facut acelasi lucru, Ilie Botos declara ca s-a simtit deranjat de telefonul primit, iar Traian Basescu marturiseste ca a stiut de la capul locului de existenta lui, dar n-a vrut sa spuna nimic.

Intrebarile pe care si le pun romanii dupa toate dezvaluirile de saptamana trecuta sunt cat se poate de pertinente: De ce Ilie Botos n-a spus ca l-a deranjat Tariceanu atunci cand l-a sunat si l-a deranjat numai dupa cateva luni? De ce Traian Basescu a mintit cu privire la existenta telefonului? De ce Monica Macovei a putut schimba legea pentru ca procurorii sa poata fi schimbati de ea, cand doreste, si nu de CSM, ca pana acum, dar seful ei, primul-ministru, nu-si poate permite sa sune un procuror? De ce Tariceanu nu s-a informat prin telefon si in cazul altor arestari de pana acum? De ce pe Ilie Botos l-a deranjat telefonul dat de Tariceanu, dar nu l-a derajat telefonul dat de Ion Iliescu, cand a fost vorba despre baiatul lui Ion Tiriac? Descantecul care poate rupe blestemul palatelor sta in raspunsul la unele dintre ele. Fara acest raspuns, razboiul continua si se intoarce mai intai impotriva celui care-l declanseaza. In cazul de fata, cel care l-a declansat a fost Cotroceniul. Sa nu credeti ca locatarul de la Cotroceni va pierde, pentru ca Victoria e un bastion de competenta, curaj, verticalitate si disciplina! Va pierde pentru ca niciodata in razboi n-ai voie sa ramai singur. Aceasta e capcana in care cad toti liderii care isi inchipuie ca, o data ce s-au vazut in varf, trebuie sa scape de toti cei care i-au ajutat sa ajunga acolo, pentru ca acestia le cunosc toate vulnerabilitatile. La Cotroceni, pe un birou, se afla o cutie mare de creioane si o ascutitoare. Toti cei care au fost in jurul locuitorului de aici au plecat la casele lor, de bunavoie sau siliti de imprejurari. Singurii care mai asteapta, fara sa se impotriveasca comenzii de la Cotroceni, sunt cei din Partidul Democrat. Ei oricum n-au cantat niciodata live, au facut doar play-back pe CD-ul cu Traian Basescu. Ma intreb ce-o sa se faca in ziua in care CD-ul pe care il vor primi va fi zgariat. Saptamana trecuta a fost si ziua lui Traian Basescu. La multi ani, domnule presedinte!

De aici, "de pe centura politicii", unde m-ati trimis de ziua mea, in urma cu zece luni, se vede ca ati primit cadou sansa de a ascuti creioane pe culoarele Cotrocenilor. Puteati sa primiti un cadou mai frumos de ziua dumnea- voastra! Oare puteati? Sau e blestemul celor doua palate?