Regia finalului de sezon in liga Dragomirului merita certificat de aleasa unicitate. Originalitatea maxima cu care a fost improprietarit fotbalul primei divizii nu poate fi concurata de nici o alta creatie fecalica omologata ca atare. Doua momente de aleasa gratie s-au infratit in discursul apoteotic care a premers caderea cortinei: gala fotbalului romanesc si ignatul fotbalistic de la Vaslui.
Paranghelia cu neghioabe pretentii festive organizata de LPF n-a mai asteptat si ultimul suspin fotbalistic al sezonului, adica meciul de la Vaslui. Si, logic, nici nu avea de ce. Fiindca, asa dupa cum ne-au obisnuit, lautariile puse la cale de Dumitru Dragomir au aceeasi legatura cu realitatile fotbalului pe care o are dansa cu prefectura. Fiindca deviza manelistica a sefului ligist capata minunata esenta poetica doar in versurile 'mi-e prieten si mi-e frate buzunarul de la spate'. Pornind de la aceasta realitate pot fi explicate logic porcariile din meniul galei.
Trecem peste faptul ca Dumitru Dragomir face reclama propriilor stabilimente, organizand parangheliile ligii in locatii ale profitului personal. Astea-s amanunte de inventar marunt. Abia la imparteala altor favoruri il descifrezi corect pe Dragomir. Presedintele LPF si-a targuit votul potentilor ceferisti clujeni inaltandu-l la gradul de laureat pe Iuliu Muresan. Si nici macar nu i-a acordat acestuia, asa cum de altfel ar fi meritat, trofeul declaratiilor de sunca. Apoi, in lipsa de Craciunescu, absent cu scutire pe baza de cronica ostentatie, Mitica s-a pupat cu Vasile Avram. Pe care, in calitatea sa de suprem justitiar, l-a si gratiat: 'Hai sa te pup ca stiu ca esti nevinovat'. Nevinovat Vasile Avram ca si Mitica Dragomir. Cel care si-a continuat mascarada plasandu-l pe fiul de Avram, pe Marius, cel mai gresit dintre gresitii evidentiati de presa, pe locul trei in ierarhia fluierasilor. Iar Marius-fiul a fost prezent la onoruri, sfidand pretextele prin care si-a motivat refuzul medical de a presta la meciul Vasluiului cu Rapidul. In fine, pana si uitarea il face mare pe Dragomir. Fiindca numai un maret ca el putea uita sa-l invite la gala fotbalului national tocmai pe antrenorul nationalei, Victor Piturca. Mizam pe uitare tot atat cat mizam si pe sinceritatea lui Dumitru Dragomir. Adica, deloc. Punem mai degraba pret pe neuitare. Fiindca Dragomir nu-i prea uita pe aceia care, vreodata, i-au fost potrivninici.
Meciul Vaslui – Rapid a pus bomboana pe coliva finalului de sezon. Fotbalul, atat cat a fost el, s-a jucat doar in debutul partidei. Apoi intamplarea cu pricina s-a compus doar din gafe mai mult curioase decat reusite. De mare lauda in acest sens a fost Istvan Kovacs.
Cel care l-a eliminat pe Pavlovici dupa ce acesta la potcovit pe Alexa. Corect. Numai ca fluierasul nu ar fi ajuns la eliminare daca ar fi fluierat, in prealabil, faultul lui Alexa la Temwanjera. Apoi a gafat exemplar Zmeu. Cel care a devenit rapidist de mare calitate atunci cand l-a ajutat pe Deac sa egaleze tabela. De aici incolo Istvan s-a udat rau si a facut meciul doar din gafe.
Acuzatiile la adresa arbitrajului, justificate de altfel, au curs dinspre ambele tabere. La concurenta acerba cu acuzatiile penale dintre rapidisti si valuieni. Zotta stie de ce. Dar nu se sparge el cu una cu doua. Are atitudine de faptas tacut, de faptas care stie ca timpul le va rezolva pe toate. Fireste, prin ingropaciune.