Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Moţiunea de cenzură a căzut. Nici un om dotat cu uzul raţiunii nu s-ar fi aşteptat la altceva. N-am nici o satisfacţie că am scris înainte, cu subiect şi predicat, că demersul opoziţiei va rămâne un simplu exerciţiu democratic aducător de simpatie din partea defavorizaţilor de soartă şi atât. A fi logic nu mi se pare un motiv de mândrie, deşi pe scelerarea asta generală mi-e că tinde să devină. Doar opt bile (nasturi sau piramidoane, după caz, în funcţie de cât simţ al ridicolului zace-n parlamentari) au despărţit şi puterea, şi opoziţia de un moment politic pe care, probabil, nici una dintre cele două părţi n-ar fi ştiut să-l gestioneze.
Gaşca lui Băsescu şi-a luat măsuri de precauţie şi a jucat piesa proastă a puterii disperate că ar putea deveni opoziţie. Aşa că şi-a permis să provoace şi să încurajeze controlat aşa-zise atitudini disidente de televizor, gen Oajdea sau Teo. Primul era oricum pierdere planificată, a doua şi-a spălat (pentru un viitor în care PD-L va fi dominat de "aripa reformatoare"?) imaginea şifonată de suspiciunile că s-a lăsat cumpărată. Acum a trecut la actul doi: dă ultimele tunuri pe fond de remaniere guvernamentală şi/sau curăţenie internă în interiorul partidului. Din care, îndrăznesc să intuiesc, învingătoare va ieşi trupa leprelor la costume scumpe care o are portstindard pe Elena Udrea. Altfel, singurul demnitar din istorie care a primit neînceperea urmăririi penale de la procurori (inclusiv pentru infracţiuni viitoare) înainte ca aceştia să fie sesizaţi de Parlament.
Privind în oglinda strâmbă a politicii, oricât de sfârtecată de grija pensionarilor şi/sau a bugetarilor s-ar da, nici opoziţia n-avea vreun interes politic legitim ca guvernul-marionetă al Cotrocenilor să pice înainte ca oamenilor să li se bage mâna-n buzunare. Adică înainte să vină-n cutiile poştale facturile de neplătit şi înainte ca băncile să înceapă executarea silită a poporului suveran ajuns în incapacitate de plată. Traian Băsescu e lăsat deliberat să-şi ardă ultima brumă de capital politic. Cine-i nebun să preia povara falimentului naţional de la tiranul decrepit într-un context economic în care, ne place să credem sau nu, instituţional vorbind, măsurile convenite cu FMI sunt ca şi bătute-n cuie? Hai să presupunem prin absurd că trecea moţiunea şi că, într-un gest de mare nobleţe declarativă (puteţi să-i spuneţi şi fugă de răspundere), preşedintele în exerciţiu al României însărcina un tehnocrat sau pe oricare dintre cei doi lideri ai opoziţiei să facă un cabinet de largă respiraţie reformatoare. Venea premierul-minune Nichipercea sau Ghilgameş, se umflau patriotic muşchii pe el, trimitea un sms la FMI că a ars hârtiile semnate de minititanul din Răchiţele şi că vrea noua tranşă urgent şi fără condiţii? Să fim serioşi!
Victor Ponta şi Crin Antonescu stau la cutia cu fundiţă roşie şi scot capul în momentele-cheie precum clovnii-supriză din filmele copilăriei. Cresc exclusiv pe greşeala adversarului şi fac bine. Pe măsură ce dezastrul economic al României se va adânci, o să găsescă gratis suficienţi şobolani portocalii şi udemerişti care vor părăsi corabia întru salvarea personală. Cu ajutorul lor se vor putea lesne provoca (jucând tontoroiul pe măsurile criminale deja adoptate de ceilalţi) fie alegeri parlamentare anticipate, fie suspendarea şi referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, fie şi una, şi alta. Rămâne de văzut şi câţi dintre cei direct afectaţi vor mai trăi până la momentul viitorului scrutin...
Citește pe Antena3.ro
