Leul, ca un licurici mai mic

Moneda "marelui licurici" este incă farul pieţelor valutare. Cănd va păli, şi leul va arăta jalnic in lumina euro

Moneda "marelui licurici" este incă farul pieţelor valutare. Cănd va păli, şi leul va arăta jalnic in lumina euro

Euro ar putea lua locul dolarului ca principală valută de economisire a lumii. Aceasta este ultima profeţie a lui Alan Greenspan, fost preşedinte al Federal Reserve - banca centrală a Statelor Unite. Memoriile sale, publicate in urmă cu o săptămănă ("The Age of Turbulence"), au prilejuit caricaturiştilor de la New York Times o şarjă de ironii, iar nouă, prilejul de a ne reaminti căt de des au fost contestate de analişti spusele unuia dintre cei mai longevivi bancheri ai lumii.


Aşa s-a intămplat şi cănd Greenspan avertiza că in Statele Unite păndeşte recesiunea. Am scăpat - au crezut mulţi, la primele semne de apreciere ale dolarului. Dar nu prea sunt motive pentru oftaturi de uşurare. Chiar dacă nimeni nu e nebun să facă achiziţii masive de euro chiar acum, la maximumul istoric de 1,3988 dolari, cumpărările vor avea totuşi loc, exact cum a spus ex-preşedintele FED cu prima ocazie. De exemplu, la proxima corecţie a cursului spre 1,35 dolari. După care va urma inevitabilul urcuş peste nivelul de 1,4 dolari. Şi cu căt va incerca mai mult politica monetară americană să evite recesiunea şi ajustarea preţului activelor, cu atăt se vor mări şansele euro de a deveni moneda numărul unu a lumii.


Să ne reamintim şi alte profeţii ale aceluiaşi oracol.
In vara anului 2005, Greenspan a observat că scumpirea acţiunilor şi a caselor a redus inclinaţia spre economisire şi a crescut datoriile familiilor. Mişcările de pe piaţa de capital şi cea imobiliară au un impact din ce in ce mai mare asupra creşterii economice. După constatare a venit şi avertismentul: "Majorarea considerabilă a averilor a fost determinată in mare parte de creşterea preţurilor", insă "ceea ce oamenii percep astăzi ca o abundenţă a bogăţiei poate uşor să dispară". Iar in caz de criză succesorul său "ar putea fi nevoit să gestioneze o diminuare abruptă a preţurilor multor active, ceea ce ar complica politica monetară".


Meritul de a pune diagnosticul nu scuză contribuţia iniţială a lui Alan Greenspan la criza pe care a estimat-o mai tărziu. Reducerea dobănzilor de la 6,5% la 1% la inceputul anilor 2000 a stimulat consumul pe datorie. Degeaba trage acum Greenspan semnale de alarmă, cănd problema e generată chiar de masa monetară emisă in timpul mandatului său. Asta face ca dolarul să fie o resursă atăt de larg răspăndită, incăt există riscul ca sistemul monetar mondial să nu se mai centreze in jurul chipurilor lui Washington şi Franklin.


Din păcate, pentru Romănia e valabilă cam aceeaşi perspectivă. In ultimii patru-cinci ani, preţul activelor s-a dublat, alimentat de credit pe fondul dobănzilor in scădere. Un credit care nu şi-a găsit corespondentul in economisirile romănilor. După o creştere pe datorie fără schimbarea ireversibilă a fundamentelor, mai devreme sau mai tărziu vine momentul scadenţei. De unde se va extrage substanţa pentru echilibrarea balanţei? Din nivelul de trai. Fix cum zicea Greenspan: atăt investitorii, căt şi consumatorii s-au complăcut cu ideea că nivelurile ridicate ale dobănzii şi inflaţiei ori creşterea economică incetinită aparţin trecutului.


Pe fondul crizei de incredere a investitorilor, dolarul şi leul tind să impărtăşească aceeaşi soartă. După cum biletul verde pierde teren in faţa tuturor monedelor majore ale lumii, vedeta Estului - leul - a inregistrat cele mai mari pierderi din regiune. Americanii şi romănii par să sufere de aceeaşi boală. Se vor agăţa pănă la capăt de preţul activelor, iar la sfărşit vor vedea că deprecierea i-a intors de unde plecaseră.