Încercarea de a administra efectul – preţul – fără a umbla la cauză – imixtiunea politicului asupra pieţei _ este, ca întotdeauna, sortită eşecului: în locul unor preţuri mari apar nişte rafturi goale.
La jumătatea lunii aprilie scriam în acest cotidian un
editorial ("Liberalism pe cartelă") în care reproduceam un pasaj
dintr-un interviu acordat de Florin Aftalion, în februarie, revistei Săptămâna
Financiară. Aftalion – probabil cel mai titrat economist de origine română al
momentului – spunea că "politicienii cred că multe probleme pot fi
rezolvate pe termen scurt crescînd cantitatea de bani, ceea ce duce la inflaţie",
iar apoi, cînd lucrurile merg prost pentru ei, "nu vor vedea consecinţele
nefaste ale politicilor lor, ci vor încerca să controleze preţurile". Asta
cu riscurile de rigoare: "Controlul preţurilor duce inevitabil la alte
consecinţe nefaste: penurie, foamete etc."
Între timp, aşa cum merită un liberal adevărat, PNL i-a decernat lui Florin Aftalion premiul de excelenţă "I.C. Brătianu". Numai că, în practică, liberalii de la noi tot n-au înţeles nimic din vorbele sale. Dovada: criza de pe piaţa medicamentelor.
Nu voi intra în toate detaliile crizei – de la noua listă de medicamente gratuite pînă la cozile din faţa farmaciilor –
şi nici nu voi plînge de mila distribuitorilor care acuză că vînd sub preţul de
achiziţie, ci îi voi explica încă o dată liberalului de la Sănătate – care a îngheţat
preţurile – mecanismul descris de Aftalion. Creşterea veniturilor peste
productivitate cu bani făcuţi cadou de politicieni va duce inflaţia anuală la
9,5% în iulie 2008 – dublu faţă de iulie 2007. Dar, în loc să-şi dea seama că
de fapt nu mărfurile devin mai scumpe, ci banii sînt prea mulţi (şi deci prea ieftini),
liberalii care ne guvernează preferă să dea vina pe "speculanţi" –
producătorii de pîine şi distribuitorii de medicamente –, care nu fac altceva
decît să-şi maximizeze profiturile pe o piaţă care le permite. Adică, oamenii
politici trec la a doua parte a postulatului lui Aftalion: controlul preţurilor.
Iar apoi, după îngheţarea preţurilor şi zeci de controale menite să stabilească
"preţul corect", urmează consecinţa nefastă: penuria de mărfuri.
Să tragem linie. Liberalul de la Sănătate arată către
medici, farmacişti, case de asigurări care se scandalizează public, cu
sprijinul mass-media, "pe motive absolut neîntemeiate". Vorbeşte
despre "rezistenţa unor componente ale sistemului la schimbare, transparenţă,
reformă". Cu alte cuvinte, toată lumea e vinovată, mai puţin Guvernul,
care a crescut masiv veniturile unor categorii care generează o productivitate
redusă (bugetarii) sau zero (pensionarii).
Pentru a nu ne mai confrunta cu rezistenţa la "schimbare, transparenţă, reformă", soluţia este simplă şi liberală: Privatizaţi sistemul! Şi nu doar atît, eliminaţi subvenţiile, renunţaţi la preţurile administrate. Veţi vedea că, atunci cînd apare competiţia, medicii care îşi dovedesc acum priceperea doar cînd încasează onorarii neoficiale vor trebui să demonstreze că sînt buni, altfel vor fi daţi afară. Iar în lipsa reglementărilor şi preţurilor administrate, care restricţionează în prezent accesul nou-intraţilor pe piaţă, veţi observa că nu vor mai exista carteluri care majorează "nejustificat" preţuri.
Pînă atunci, criza medicamentelor ilustrează încă o dată
teza că statul habar n-are să lucreze cu banii noştri. Din păcate însă, lumea
s-a obişnuit cu statul care "dă", şi multora le e frică de schimbare.
Cum ar veni, se tem să decidă singuri cum să-şi cheltuiască banii, dacă n-o să
mai aibă cine să-i fure.