Libraria nationala

Bogatii, care ar putea pune pe picioare o mare afacere cu cartea, pe toata intinderea tarii, au resurse, au si priceperea negustoreasca, dar fiindca nu s-au omorat niciodata citind si invatand, nu intrevad dimensiunile si beneficiul unui negot care sa raspunda prompt tuturor nevoilor.

Oamenii care cunosc sistemul european de distributie prin posta si ratiunile unei informari exaustive ori n-au bani, ori nici talentul sa-i convinga pe avuti sa creeze si la noi sistemul. Singura posibilitate a bucuresteanului de a sti ce se editeaza in celelalte orase - si nici de aici tot - e targul trimestrial de carte. Provincia cumpara la intamplare doar ce gaseste in librariile locale, indeobste titluri "vandabile", adica maculatura esoterica, literatura de larg consum si, prin exceptie, carte stiintifica, carte in tiraje mici, lucrari de specialitate sau opera pretentioasa.

Un proverb al librarilor spune ca nu exista elucubratie care sa nu gaseasca o mie de cititori. Varianta ironica e ca orice nebun afla intotdeauna o mie de admiratori. Chestiunea e cum ii descopera nebunul pe admiratori si acestia pe ticnit. Daca in Romania o multime de autori nu reusesc sa vanda cel putin o mie de exemplare din cartile lor nu inseamna ca nu-s suficient de nebuni si nici ca proverbul, valabil oriunde in lume, nu-i potrivit si la noi. Inseamna doar ca e aplicabil numai acolo unde cititorii virtuali sunt informati de existenta operelor care i-ar putea interesa.

E straniu ca se nasc mereu tot felul de publicatii culturale, insa nici una care sa se cheme pur si simplu "Carti" si din care sa aflam ce se tipareste, daca nu saptamanal, macar lunar in toata tara, cat costa si unde pot fi comandate nu numai noile aparitii, ci si editiile care n-au putut beneficia de o publicitate convingatoare, de o raspandire eficienta. Sunt convins ca o astfel de revista bine informata si bine tiparita, scoasa de un oficiu republican, capabil sa preia toate comenzile, nu numai pe cele cu castig mare si rapid, ci si cererile din domenii de care nu se ocupa sistematic nimeni - cum ar fi, de exemplu, lumea medicala - ar avea cautare. Si ca ea, revista, s-ar modela in foarte scurt timp si pe sugestiile cumparatorilor periferici. Ale miilor si zecilor de mii de cititori posibili, care nu stiu ca tomul ce le face mare trebuinta tocmai a aparut la Vanju Mare, la Sighetu Marmatiei, la Craiova sau la Bucuresti. Nu mai zic ce sursa cardinala ar putea fi o astfel de tiparitura pentru studentime, pentru invatatorii si profesorii din localitatile fara librarii, pentru cei care, din felurite pricini, ar prefera relatia prin posta uneia directe. Totodata, nu zic si ce rau editorial ar produce revista, daca ar ceda presiunilor unor edituri si ar deveni una de reclama preferentiala, nu de informatie. Binele, daca nu-i dus pana la capat, mai mult strica.

Cat despre nume, nu cred ca s-ar supara nici un guvern daca afacerea s-ar chema Libraria Nationala.