Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul 2014 a fost caracterizat ,pentrul batranul continent, de evenimente care vor lasa fara indoiala urme pentru ani care urmeaza . Revenirea Rusiei, cu tupeul privind Ucraina, a atras atentia asupra regulilor asternute dupa caderea comunismului dar si cu necesitatea instaurarii altora . Modul calm , (aparent ) cu care s-a afisat Putin la recenta reuniune G 20 , in ciuda reactiilor de loc favorabile exprimate de ceilalti participant, a fost o invitatie clara la ce va urma . Ori Rusia va reintra la” masa continentala” ori va continu scenariul singura.
Alegerile europarlamentare au reprezentat un alt eveniment cu rezonanta pentrul viitorul Uniunii Europene . Cu toata dorinta de a incepe in forta , noua conducere de la Bruxelles a fost blocata de situatia create de episodul “ evitare taxe sistem Luxemburg “.
Daca privim si la alegerile prezidentiale de la noi care au spulberat , in cateva ore , visuri si au adus diaspora la un loc de care pe viitor va trebui sa se tina cont , precum si alegerile apropiate din Moldova, vom avea o imagine cat de cat completa a acestui an.
In perioada trecuta ,am parcurs din nou o parte din spatiul balcanic pe care l-am gasit marcat, intr-o forma specifica, de principalele momente ale anului . Daca cu putini ani in urma , in Balcani ,aproape totul era “invadat de dorinta “ integrarii in Europa acum totul este trecut la “asteptare “ cu exceptia dorintei de a reanvia visuri si lucruri considerate balcanice .
Ce mai reprezinta acum promisunile frumoase semanate din belsug de Uniunea Europeana dupa incetarea flagelului iugoslav , nimic altceva, niste dosare privind standardele de integrare europeana ingropate cu seninatate si rapid de noul presedinte al CE care a decretat ca” in urmatorii 5 ani nu vor mai fi extinderi “ . Ce inseamna asta, simplu, fiecare stat balcanic ramas in afara ,poate sa se gandeasca la ce doreste spre un viitor protejat de “ umbrela europeana “ .
Incidentele aparute ,nu intamplator , in relatiile Serbiei cu Albania sunt elocvente . Conflictul privind Kosovo s- a mentinut si mai mult acum, cand provincia este stat,a prelungit incertitudinea unei posibile normalitati la o perioada nedeterminata. Recenta intalnire dintre premieri celor doua parti a avut o istorie scurta si marcata de accente nationaliste. A fost denumita “istorica “ pentru ca venea dupa 68 de ani si propunea sa depaseasca tendintele nationaliste, principal obstacol in cale unor raporturi firesti intre doua entitati.
Exista o traditie straveche in Balcani care spune ca “ un oaspete este tratat bine si cand e perceput ca dusman “ aspect pe care partea sarba a incercat sa-l acopere, dar cu tot efortul situatia a ramas ca la inceput.
Orice intalnire dupa proclamarea independentei Kosovo a fost marcata inevitabil de problema provinciei, de aceea tot ce se aranjeaza protocolar inainte, are sans putine sa se respecte . De data asta , un incident intamplat in timpul meciului de fotbal dintre echipele nationale , solutionat de obicei de forul European UEFA , a aruncat in “ aer” intalnirea, amnata imediat, in protestele de indignare ale celor parti. Guvernul sarb declara intr-un comunicat ca “ dezacordurile evidente dintre noi se afla la originea acestui incident , insa nu trebuie sa ratam ocazia de a ne intalni si colabora pentru mentinerea stabilitatii regionale “ . In timp ce Tirana isi exprima ,zgomotos , bucuria intreruperii meciului considerand aceasta un act de mandrie si afirmare a visului stravechi Albania Mare. Dupa negocieri diplomatice vizita are loc la Belgrad intr-un cadru, de inceput, de optimism “spulberat” , insa rapid de premierul albanez la conferinta de presa care “ incalca “ protocolul convenit si depaseste grila de subiecte convenita. Liderul albanez le-a spus gazdelor “ ca nu se mai pot opune independentei Kosovo si o recunoastere rapida ar facilita mersul mai repede inainte . Este o realitate ireversibila , iar aceasta realitate trebuie respectata “. Premierul sarb surprins de tema, care nu figura pe agenda oficiala,respinge abordarea oaspetelui precizand ca aceasta problema “ nu va avea niciodata nimic de a face cu Albania ”.
In acest context un aspect este clar, relatiile dintre cele doua tari balcanice se ghideaza dupa doua agende . Una care place Uniunii Europene si cele doua parti o “ afiseaza” pentru ca doresc in UE si alta ce tine de dorinte vechi ce isi gasesc implinire in visul multor sarbi si albanezi,un stat mare .
Daca Serbia nu isi mai poate permite sa mai aiba un asemenea vis de marire, pentru multi albanezi dorinta exista fie ca sunt in Kosovo,Macedonia,Muntenegru sau Grecia si motiveaza populismul manifestat ocazional de politicieni albanezi. In Balcani sunt si alte conflicte inghetate precum disputa Grecia –Macedonia , starea “ protectoratului “ Bosnia- Hrezegovina care si-ar putea gasi o rezolvare intr-o Europa unita si capabila sa ofere solutii disputelor, asta in conditiile in care linistea continentului este legata, indiferent daca vrem sau nu ,de linistea Balcanilor . Daca atractivitatea Uniunii Europene va scadea in formula de astazi , recastigarea terenului de catre nationalism nu va mai fi un vis ci o realitatea .
