Litoralul, la vremea demolarii

Fara un mare influx de capital de afara (care sa vina la pachet si cu o piata) trebuie sa trecem cu plugul peste obisnuintele si traditiile cu care ne mandrim degeaba. Turismul are nevoie de buldozere in primul rand in minte, ca si pe teren. La Mamaia, ca si la Vama Veche.

Acum ceva vreme, o buna amica din publicitate imi spunea sa fac proiecte multe, pentru ca abia unul din cinci isi gaseste pana la urma clienti. La teorema asta am facut si o adaugire: important e sa faci proiecte multe si superficiale, pentru ca, daca te implici prea mult intr-unul, consumi resurse si energie si esti teribil de dezamagit cand nu reuseste.

E situatia Romaniei turistice, care 15 ani a stat cu mintea doar la mare si la ski - doar ca sa descopere ca la ski vin ucrainenii, poate o data pe an, iar la mare fug (de manele si zgomot) mai toti strainii care dau cu nasul pe aici. In ambele cazuri avem doua proiecte incremenite in timp la anii ’70 - cand distractia, ca si societatea, era infinit mai putin stratificata decat astazi. Practic, noi inca mai judecam lucrurile la nivel de mase, nediferentiate, cu gusturi comune, intr-un moment in care piata turismului s-a spart in mii de interese, pasiuni si dorinte individuale. Nu mai poti vinde Statiunea Cutare, cu hotel aliniat langa hotel, langa restaurant, langa terasa - si tot asa pe 10 kilometri. Sau cel putin n-o mai poti vinde scump. Pur si simplu pentru ca e plicticoasa, iar plictiseala se incarca greu cu marja de profit...

De fapt, astazi trebuie sa vinzi experienta. Care e cu atat mai scumpa cu cat e mai rara. Asta ar trebui sa fie invatatura de minte a celor care investesc in 2.000 de wati in plus la discoteca lor, situata strategic in mijlocul unei mari de betoane, de care se sparge, fara a putea fi auzita, marea cea adevarata. Stiu, se va umple de clienti si la vara - insa nu din aceia cu carduri Gold si pofta de cocktail-uri de 20 de dolari...

Experienta pe care s-o vindem cu bani buni e alta, spune un recent studiu comandat de mai-marii din turism unei companii straine. Acesta citeaza turismul montan (de exemplu, expeditiile in locuri neumblate) si destinatiile culturale ca avand mai multe sanse sa traga de maneca turistul european cu bani. Asta inseamna sa vindem ceea noi nu consumam: o sarcina mai grea decat pare, pentru ca trebuie sa si intelegem ce vrea omul care ne viziteaza. Ce-l misca, ce-l supara, ce-l face sa spuna multumesc si sa lase si bacsis... Practic, trebuie sa ne punem la mintea lui, iar asta inseamna sa evoluam. Sa rupem din carnea noastra si sa dam boxele din gradina de vara mai incet...!

Altminteri, poate ati auzit ca Dacia face angajari. Daca nu ma insel, ar cam fi prima companie fosta socialista, privatizata si care se gandeste la asa ceva. In acelasi timp, Semanatoarea face blocuri. Nimic rau in asta - ba chiar un semn ca managerii de acolo simt incotro bate vantul pe piata. Insa destinele celor doua companii spun cate ceva despre doua abordari diferite, care ne-ar putea ajuta si in turism. Fara un mare influx de capital de afara (care sa vina la pachet si cu o piata, cum s-a intamplat la Dacia), trebuie sa adoptam tactica Semanatorii. Adica sa trecem cu plugul peste obisnuintele si traditiile cu care ne mandrim degeaba. Turismul are nevoie de buldozere in primul rand in minte, ca si pe teren. La Mamaia, ca si la Vama Veche.