Liviu Rebreanu vrea sa puna mana pe "Romania"

"Romania" e oficiosul Dictaturii Carliste. Constantin Virgil Gheorghiu dezvaluie in Memoriile sale ca ziarul era subventionat de Ministerul de Interne, mai precis de Directia Presei si Propagandei din acest Minister, condusa de Eugen Titeanu. Seful gazetei e nimeni altul decat scriitorul Cezar Petrescu. Viitorul autor al reportajelor de razboi "Ard malurile Nistrului" si "Cu submarinul la asediul Sevastopolului" va povesti in Memorii vizita sa la acest ziar, urmare a invitatiei facute de Biciola, secretarul general de redactie, de a fi reporter special al ziarului. Fiind vorba de un oficios al regimului, banii vin garla. Ziarele bucurestene nu sunt date afara din casa de sedii chipese. Cele doua palate existente - al Cuvintului si al Universului - s-au ridicat din truda directorilor si a gazetarilor. De asteptat ca tanarul famelic, in cautare de camera inchiriata, sa remarce tocmai opulenta. Ii sare-n ochi mai intai sediul:

"Romania ocupa un etaj intreg in prestigiosul imobil construit recent in centrul Bucurestiului, in fata Palatului Telefoanelor si a Teatrului National".

Unde sunt bani guvernamentali din belsug e si coruptie. Liviu Rebreanu noteaza in Jurnal, pe 4 iulie 1939, scandalul de la oficiosul carlist, condus din umbra de Armand Calinescu, premier si ministru de Interne:

"Romania merge oribil. Cea mai grozava dezorganizare ce s-a pomenit vreodata. Titeanu n-a vrut sa se amestece. Ziarul e copilul rasfatat al lui Calinescu. Cand a trebuit sa constate cat de rau merge, a insarcinat pe Titeanu sa controleze, sa inspecteze. N-a facut nici un gest, tocmai ca sa nu se spuna, la prabusire, ca s-a intamplat dezastrul desi controlat de el. In sfarsit, prin aprilie, Calinescu a ordonat ancheta. A facut-o Titeanu si a gasit un gol de circa cinci milioane". (cam 20 de miliarde in banii de azi - n.n.)

Liviu Rebreanu e un mare prozator. Nu insa si un mare caracter. Notatiile despre scandalul de la "Romania" nu vin de la un artist intrigat ca un prozator de talia lui Cezar Petrescu a varat mana in banii statului. Vin de la un ins care vrea sa puna mana pe ziarul Dictaturii carliste. In aceeasi zi el consemneaza in Jurnal un moment care l-a facut sa spere:

"Nu stiu daca am insemnat undeva intrevederea cu primul-ministru de-acum o luna jumatate, pe la 15 mai, cand mi-a vorbit ca s-a gandit sa-mi dea mie conducerea ziarului Romania. Nu mi-a dat si nici n-am cerut amanunte. Am primit principial propunerea, ramanand sa discutam la timp conditiile. In nici un caz, n-am vrut nici acum, ca nici alta data, sa am nici cel mai mic amestec in mazilirea unui scriitor si confrate. Dar, oricat eu am pastrat discretia fireasca, in cateva zile s-a aflat in cercuri din ce in ce mai largi ca voi lua directia Romaniei. Mai ales ca aceasta coincide oarecum cu alegerea mea la Academie. Au trecut insa saptamanile si nu s-a schimbat nimic, afara de zvonul care continua sa circule, si inca mereu mai insistent".

Pe 3 iulie 1939, scriitorul are o tresarire. L-a chemat la el Stapanul posturilor:

"Ieri dimineata ma pomenesc cu un telefon de la Titeanu. Vrea sa ma vaza. Intai insa principial: as primi sa ma numeasca in comisia de control al filmelor? Al. Rossetti a demisionat si s-a gandit ca nimeni n-ar fi mai potrivit ca mine sa-i ia locul. Am primit. Mai ales ca auzisem ca acuma, subt noul regim, membrii comisiei au cate 15.000 lei pe luna". (vreo 21 de milioane azi, asa, fara sa faca nimic - n.n.).

Postul e, din cate se vede, destul de gras. Lui Rebreanu i-a ramas, totusi, gandul la sefia "Romaniei". Dibuim asta din insemnarile pe marginea intalnirii cu Eugen Titeanu din 4 iulie 1939.

"In cursul convorbirii imi adaoga ca propunerile acestea sunt ale lui, dar trebuie sa ia si consimtamintul primului-ministru; primul-ministru, de altfel, a primit cu vadita placere propunerile… Mie mi s-a parut, tocmai din insistenta asta, ca primul-ministru i-a dat ordin sa faca propunerile. Ceea ce pare plauzibil din convorbirea ce-am avut-o cu Titeanu asupra afacerii Romaniei. L-am intrebat direct sa ma lamureasca ce a fost chemarea ce mi-a facut-o Calinescu si apoi tacerea insistenta? Ce s-a intamplat in realitate si cum stam?"

Dincolo de o realitate mizera - cea a mancatoriilor dintre scriitori - insemnarile lui Liviu Rebreanu ne dezvaluie un adevar: marele scriitor nu se gandea cum sa apara cu un nou roman. Se gandea cum sa puna mana pe "Romania!"

NIMIC NU SE PIERDE

Reclama din saptamanalul interbelic de mondenitati "Ilustratiunea romana". Ce se vede: juna e mai mult decat decenta, desi la vremea respectiva trecea drept despuiata. Ce nu se vede: e vorba de publicitate privata si nu de stat. … … …

Barfe

Antonescu umbla cu pistolul prin redactii

Inca general, Ion Antonescu trece drept un dusman de moarte al Elenei Lupescu, metresa lui Carol al II-lea. Serviciul Secret de Informatii, sub conducerea lui Moruzov, primeste dispozitie sa-l compromita. Nimic mai simplu in astfel de cazuri. Ca si acum, se umbla la dosar. Dusmanului i se descopera rapid ceva compromitator. Maria Antonescu, nevasta Generalului, fusese casatorita, la Paris, cu evreul Fuller. Desi divortase de acesta, ea nu-si transcrisese in Romania hotararea de divort din Franta. Fostul sot, antreprenor de tripouri, lesne de santajat, asadar, e convins destul de usor sa depuna plangere impotriva Mariei pentru bigamie.
Povestea risca sa ajunga in paginile ziarelor ca subiect de scandal. In memoriile sale, "Intamplari si oameni din Serviciul Secret", N. D. Stanescu dezvaluie reactia Generalului:
"Gazetarul H. Soreanu mi-a relatat ca gen. Antonescu personal s-a dus in principalele redactii bucurestene si aratand revolverul pe care il purta asupra sa a cerut sa nu se publice nimic in ziare, ceea ce directorii acestora au consimtit, de frica, sau din prudenta politica".
Fostul agent vinde ceea ce a cumparat de la un ziarist, el insusi informator al Sigurantei, cum va dezvalui mai tarziu Mihai Antonescu la interogatoriul premergator Procesului din aprilie 1946. Gestul e insa in logica lui Ion Antonescu. Il recunoastem in el pe Maresalul de mai tarziu, cel care te trimitea in lagar daca te prindea umbland pe strada in camasa in toiul verii!

Pitifelnicul de azi

Ion Heliade Radulescu, liberal moderat, ii spune lui Ion C. Bratianu: Firfiric. Ceva in genul lui Pitifelnic de azi.

Obsesii de batran

In ultimele volume de "Insemnari zilnice", Constantin Argetoianu isi noteaza constiincios grozaviile naturii. Atat din Romania, cat si din din lume. Sunt singurele momente in care-si pierde cinismul. Singurele momente in care se vaicareste ca o baba ingrozita ca vine sfarsitul lumii. Obsesii de batran!

UN SECOL IN IMAGINI

1950. Un soldat nord coreean luat prizonier de catre soldatii sud-coreeni: razboiul din Coreea - primul razboi cald al razboiului rece … … …

Saptamana viitoare

Sovieticii au avut dreptate: Cehoslovacia trebuia invadata