La un restaurant din Cotroceni, inregistrez o emisiune pentru TVR pe tema onoarei. In fata mea, la masa de pe care tocmai au fost luate scrumierele, sta Florica Ichim, convocata si ea, pentru ca dezbaterea se va opri, cum e si de asteptat, asupra personajelor camilpetresciene.
La un restaurant din Cotroceni, inregistrez o emisiune pentru TVR pe tema onoarei. In fata mea, la masa de pe care tocmai au fost luate scrumierele, sta Florica Ichim, convocata si ea, pentru ca dezbaterea se va opri, cum e si de asteptat, asupra personajelor camilpetresciene. (Distinsa publicista e o cunoscuta editoare a scrierilor lui Camil Petrescu - foto).
Vine vorba despre tentativa de sinucidere din finalul "Sufletelor tari". Florica Ichim e in continuare o fana a lui Camil Petrescu. Eu, asa cum am mai marturisit, m-am detasat in timp de personajele nu doar lucide, ci si vanitoase ale scriitorului. Drept pentru care tin sa precizez ca Andrei Pietraru e o victima a unui sindrom pe care l-as putea numi al imaginii. Ca toti orgoliosii, el se da de ceasul mortii pentru a fi vazut de ceilalti intr-o anumita lumina. Ioana Boiu il acuza de oportunism deoarece are despre el o imagine nascuta din prejudecatile fata de plebei.
Ea crede astfel ca un ins sarantoc precum Andrei Pietraru nu poate fi un om de onoare, conditia asta definind doar barbatii din lumea inalta. Un barbat autentic, din soiul care l-a dat pe Napoleon, ar fi privit detasat o asemenea acuzatie, convins ca valoarea n-o da blazonul, ci personalitatea. Andrei Pietraru e insa un produs al mentalitatilor intelectuale interbelice. Asemenea lui George Enescu, lui Nae Ionescu, el are complexele originii umile. Si in acuzatia femeii (o pretioasa ridicula, in definitiv) loveste in plin.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
