Lupta cu viaţa

Mi s-a spus devreme ca viata e o lupta, dar nu si cum se poarta lup­ta, ce obtine castigatorul si ce pa­t­este infrantul. Nu mi s-a spus nici care e proportia inviga­tori/invinsi, daca exista posibilitatea unui ar­mis­ti­tiu si in ce ar consta pacea. Cei care m-au prevenit ca voi lupta toa­ta viata au facut-o cu aerul ca-mi cedeaza doar mie un secret im­por­tant, fiindca ma asteapta niste ba­ta­lii si e bine sa fiu pregatit. Insa din felul prietenos in care mi-au vor­bit reiesea ca lupta asta cu viata are in ea un ce romantic, ca e un fel de cadou, pe care-l primesc de la soarta copiii dotati.

Ceilalti, copii cu mai putine san­se in lupta cu viata, nici nu trebuie informati, intrucat ori nu in­te­leg care-i problema, ori daca unii mai pricep cate ceva, nu-i de ajuns ca sa spere la un premiu. Asa in­te­le­geam eu situatia la varsta de 13 ani, cand am ajuns la internat cu lectia despre lupta cu viata in­va­tata pe de rost de la ai mei si de la un profesor burtos, care respira greu si raspandea tot timpul o du­hoa­re de naduseala statuta. La sfaturile sale am fost foarte atent, pen­tru ca era imaginea unuia care pierduse lupta.

Al treilea razboi mondial e in plina desfasurare. Mor mult mai multi oameni ca in al doilea, pe toata planeta, e un razboi neconventional, purtat de civili care lup­ta cu viata si o pierd. In jurul maga­zi­nului Bucur Obor si al Pietei e unul din campurile de batalie pline de lesuri. Misuna sute de homlesi, de drogati, de alcoolici si de ba­trani invinsi de apartamentul mi­zer in care au luptat cu viata zeci de ani si acum prefera starea nesi­guri de armistitiu pe bancile din parcuri. Pe cei care lupta din greu cu viata si sunt pe cale sa piarda ul­ti­ma batalie ii intalnesti aici la tot pa­sul. E destul sa-i privesti cum merg, ce umblet de invinsi au, cum privesc in gol cu ochii lipsiti de lu­mi­na sperantei, cum se bat cu alti in­vinsi pentru fiecare banut. Si ia­rasi pierd, in confruntarea cu pensia, cu salariul de mizerie, cu pre­tu­rile.

E un razboi ciudat, in care in­vingatorii nu-si clameaza succe­sele, iar invinsii nu se vaita cu glas tare, ci doar om la om, ca si cum e ne­voie si de un pic de confiden­tiali­tate in esec. Ciudat este faptul ca nu se vorbeste de un razboi pla­netar cu viata. Pare unul perso­nal. De fapt, asa si este, pentru ca se dau lupte grele pe o paine, pe o slujba, pe mai nimic, fara sa se in­trebe nimeni ce nume poarta aceasta lupta. Un razboi mondial pur­tat de multimi, care nu se con­si­­dera multimi si nici nu ataca or­ga­nizat, conform cu un plan. E o vraiste mondiala, cu miliarde de raz­boaie personale, pe care nu le con­tabilizeaza nici un stat, desi sta­tele si guvernele mari castiga ma­rile batalii. Pe nici o cruce din niciun cimitir de pe glob nu sta scris: Acest om a pierdut lupta cu viata.