Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mi s-a spus devreme ca viata e o lupta, dar nu si cum se poarta lupta, ce obtine castigatorul si ce pateste infrantul. Nu mi s-a spus nici care e proportia invigatori/invinsi, daca exista posibilitatea unui armistitiu si in ce ar consta pacea. Cei care m-au prevenit ca voi lupta toata viata au facut-o cu aerul ca-mi cedeaza doar mie un secret important, fiindca ma asteapta niste batalii si e bine sa fiu pregatit. Insa din felul prietenos in care mi-au vorbit reiesea ca lupta asta cu viata are in ea un ce romantic, ca e un fel de cadou, pe care-l primesc de la soarta copiii dotati.
Ceilalti, copii cu mai putine sanse in lupta cu viata, nici nu trebuie informati, intrucat ori nu inteleg care-i problema, ori daca unii mai pricep cate ceva, nu-i de ajuns ca sa spere la un premiu. Asa intelegeam eu situatia la varsta de 13 ani, cand am ajuns la internat cu lectia despre lupta cu viata invatata pe de rost de la ai mei si de la un profesor burtos, care respira greu si raspandea tot timpul o duhoare de naduseala statuta. La sfaturile sale am fost foarte atent, pentru ca era imaginea unuia care pierduse lupta.
Al treilea razboi mondial e in plina desfasurare. Mor mult mai multi oameni ca in al doilea, pe toata planeta, e un razboi neconventional, purtat de civili care lupta cu viata si o pierd. In jurul magazinului Bucur Obor si al Pietei e unul din campurile de batalie pline de lesuri. Misuna sute de homlesi, de drogati, de alcoolici si de batrani invinsi de apartamentul mizer in care au luptat cu viata zeci de ani si acum prefera starea nesiguri de armistitiu pe bancile din parcuri. Pe cei care lupta din greu cu viata si sunt pe cale sa piarda ultima batalie ii intalnesti aici la tot pasul. E destul sa-i privesti cum merg, ce umblet de invinsi au, cum privesc in gol cu ochii lipsiti de lumina sperantei, cum se bat cu alti invinsi pentru fiecare banut. Si iarasi pierd, in confruntarea cu pensia, cu salariul de mizerie, cu preturile.
E un razboi ciudat, in care invingatorii nu-si clameaza succesele, iar invinsii nu se vaita cu glas tare, ci doar om la om, ca si cum e nevoie si de un pic de confidentialitate in esec. Ciudat este faptul ca nu se vorbeste de un razboi planetar cu viata. Pare unul personal. De fapt, asa si este, pentru ca se dau lupte grele pe o paine, pe o slujba, pe mai nimic, fara sa se intrebe nimeni ce nume poarta aceasta lupta. Un razboi mondial purtat de multimi, care nu se considera multimi si nici nu ataca organizat, conform cu un plan. E o vraiste mondiala, cu miliarde de razboaie personale, pe care nu le contabilizeaza nici un stat, desi statele si guvernele mari castiga marile batalii. Pe nici o cruce din niciun cimitir de pe glob nu sta scris: Acest om a pierdut lupta cu viata.
Citește pe Antena3.ro
