Mainile sus, dobanda la vedere

Omul si pomul, omul si calculatorul, omul si cartea... si am putea continua alaturarile dintre om si diferitele fenomene ale naturii, societatii, firii. Omul si creditul, insa, pare cea mai puternica paralela a vietii noastre cotidiene.

Ca nu e om sa nu fi scris o poezie, macar o data, doar o data-n viata lui... se auzea, tanguind, la radio, melodia copilariei unora dintre noi. Parafrazand, ajungem la un text mai amar ca albastrul de metil, luat pentru roseata in gat: "Ca nu e om sa nu fi cerut un credit, macar o data, doar o data-n viata lui...". Dar cantecul se opreste brusc, provocand un zgomot metalic, de patefon scos la pensie.

Pentru ca, si unde-i credit e tocmeala, cum lesne s-a observat anul trecut. Sumedenia de imprumuturi oferite de banci, alte institutii financiare, magazine ne-a adus in pragul unei revolutii a creditului - in special a celui de consum. Anul trecut, ne-am entuziasmat ca, si numai cu buletinul, putem face hocus-pocus, iar frigiderul, televizorul, combina, mobilul sau calculatorul pot ajunge direct in casa noastra - luata de cele mai multe ori tot cu credit - ipotecar sau imobiliar.

Cum avem un talent innascut in a incurca lucrurile, la nivel economic, cei mai multi romani si-ar fi putut permite achitarea unui imprumut, dar nu puteau dovedi aceasta stare de lucruri. Angajatorii au preferat sa-i plateasca pe salariati cu venitul mediu pe economie, restul banilor alocandu-i prin diferite metode, care mai de care mai ingenioase, in special contract de colaborare ori drepturi de autor - pentru meseriile liberale care se pretau la asa ceva sau pur si simplu prin bani negri, pentru constructori, mestesugari, comert etc.

Fenomenul a crescut si iata ca, de luna aceasta, ceva-ceva s-a schimbat in modul de creditare si, mai ales, in felul de a fi sincer cu clientul si a-i spune, de la bun inceput, la ce sa se astepte cu rambursarea imprumutului. Daca pana acum, numai un analist financiar putea diseca, la bani marunti, cat din ce inapoia clientul reprezenta dobanda si rata, si cat comisioane peste comisioane, numite in fel si chip, acum, situatia pare ca se va schimba. Asa promite BNR, care ameninta cu amenzi de sute de milioane de lei, pentru cei care continua sa doseasca adevaratele costuri ale unui credit.

Cel mai interesant va fi cand, langa un produs, vor fi afisate trei preturi obligatorii - pentru inceput. Unul va reprezenta valoarea bunului cumparat cu banii pe tejghea, cum se spune, altul - valoarea produsului luat cu credit, si, firesc, valoarea lui in leul greu. Spuneam trei preturi - pentru inceput - deoarece, maine-poimaine ne vom trezi ca si evaluarea in euro a marfurilor va deveni o situatie cat se poate de banala.

Firme serioase sau obscure, societati financiare stabile sau pe muchie de cutit, bancheri cu sporirea banilor in sange sau ageamii - toti — vor trebui sa faca fata examenului impus de Banca Centrala: maxim de profit pentru ei, cu maxima transparenta pentru noi, clientii.

Asa incat, subit, vor disparea in ceata creditele "fara dobanda", si cele "mai ieftine imprumuturi", dar vor aparea pe piata "cele mai sincere credite" si cele "mai la vedere comisioane". Adevarul e crud uneori, stim cu totii, dar, cand e vorba de bani, e de preferat o realitate ucigator de precisa, unei ambiguitati unse cu fond de ten si sclipici.