Mama s-a dus cu tata la Politie

Mama l-a reclamat pe tata la Politie. In biroul sefului de circa, o odaie mica si afumata, s-au strans nechemati, ca la un incident iesit din comun, mai multi gradati de la Circulatie si Judiciar.

Intr-adevar, n-ai in fiecare zi ocazia sa vezi un barbat, care nu vrea in ruptul capului sa fure. "Doamna, spune colonelul plin de compasiune, asta-i o problema de familie. Trebuie sa ne intelegeti si pe noi, suntem politisti, nu-l putem obliga. Asa, sa-i zicem cateva vorbe mai simtite, sa-i dam un pont de unde poate sa fure benzina sau sa punem un baiat sa tina de sase, cand sparge un magazin, hai, mai merge. Dar daca omul nu vrea si nu vrea, nu-l silim. Avem si noi niste regulamente, toata lumea e cu ochii pe politisti."

"N-a furat niciodata?", se intereseaza cu un glas neobisnuit de bland seful Judiciarului, ca atunci cand trebuie sa anchetezi un caz disperat, de pilda un escroc care o sa moara de ciroza intr-o saptamana. "Niciodata", raspunde mama izbucnind intr-un plans isteric. Iar copiii, ca de aia-s copii, cand mama plange, incep si ei sa oracaie. Seful de circa se uita cu o lehamite de profesionist la tata, un neispravit care la cei cincizeci de ani ai lui ar fi trebuit de mult sa aiba o condamnare cu suspendare sau macar un NUP, cum are toata lumea care fura sa-si tina casa, si o sfatuieste pe mama sa-l duca la un psiholog. "Costa, spune colonelul, dar sunt sanse sa-l convinga. Ce naiba, e barbat in toata firea, odata si odata tot trebuie sa inceapa sa fure. Avem profesori universitari, care s-au apucat de furat la saptezeci de ani. Chiar si un pianist batran. Dupa ce l-au dus ai lui la psiholog, a ajuns sef de banda." Si ca sa priceapa si tata ca problema nu-i a mamei, ci chiar a sa, seful de circa ii arata usa, fara sa-i intinda macar mana: "Ai baieti mari, domnule, maine-poimaine le trebuie droguri, discoteci, fete, cate nu le trebuie. De unde sa invete bietii copii, daca insusi tatal lor se pune de-a curmezisul? Fura premierul, ca-i om cu scoala, fura ministrii, ca au responsabilitati, arata-mi un singur om care n-ar fura, daca ar avea ocazia, iar unii ca matale, sef de depozit alimentar, loc de munca frumos, cu posibilitati, nu si nu. Unde-o sa ajunga tara asta?".

Psihologul e un om cinstit. Ii ia banii mamei si-i spune ca nu e nimic de facut. "Acum zece ani, da, mai puteam incerca ceva. La cincizeci de ani insa si cu antecedentele sale, ma tem ca e o cauza pierduta. Pentru linistea mea, ca profesionist, va mai intreb o data: nici cand era copil n-a furat? Fiindca e posibil sa fie genetic. Sa n-aiba gena hotiei. Eu i-as aranja un program de recuperare, cu un sut de buzunare, un om tare de treaba, cu care colaboram excelent, dar daca e genetic, o sa sufere mult. Si asa e complexat. V-ati uitat la guvernanti ce relaxati sunt, ce priviri deschise au? Asta numesc eu terapia prin jaf. Ce, credeti c-a inceput cineva cu devalizarea unei banci? Si ei au ciordit intai bani din casa, au umblat in portofelul mamicii, au prins curaj, au capatat constiinta eului".

Vizita la psiholog a avut totusi un rezultat. Tata i-a furat banii pentru consultatie lasati de acesta la vedere. "Te-a pus la incercare, a zis mama, macar sa-i fi luat pe toti." Dar tata n-a luat decat ce a platit mama. Un neispravit tata, dar unul inca recuperabil. Fiindca stiti ce a raspuns tata?! A zis: "Mi-a placut. Sa mai venim. De la hoti, parca, parca-mi vine sa iau". Mama n-avea sa stie niciodata adevarul. Tata i-a ciupit psihologului si stiloul. N-o fi avand bietul tata gena de hot, dar de intellectual, e clar, are!