Marea zona (I)

Rusia! O, ce stralucitoare, minunata infinitate de spatiu despre care lumea nu stie nimic!

Pagini de memorii si sute de anecdote tip Radio Erevan au imortalizat dificultatile de a calatori in fosta Uniune Sovietica. Restrictiile impuse de Kremlin via KGB au fost deseori atat de aberante, incat la un moment dat Occidentul s-a vazut obligat sa recurga la gesturi de trista reciprocitate. Sastisit sa vada Moscova (si multi dintre aliatii ei est-europeni) stabilind reguli draconice, la un moment dat, Washingtonul a raspuns cu o moneda despre care a fost greu de inteles daca era numai una punitiva ori implica si o doza substantiala de persiflare. Daca orase ca Washingtonul si San Francisco au ramas "orase deschise", adica puteau fi vizitate de turisti sovietici, Los Angeles si St. Louis erau "orase inchise". In plus, Departamentul de Stat american a declarat Disneyland si Disneyworld locuri inaccesibile turistilor sovietici si est-europeni!

In 1992, Moscova si Washingtonul semnau un acord numit "Open Lands" - Teritorii deschise. Dreptul la libera circulatie de-a lungul si de-a latul celor doua tari stipulat de acest acord demantela, cel putin pe hartie, inca una dintre barierele reziduale ale Razboiului rece. Un diplomat american, care in august 1984 se lovise la Moscova de toate ineptiile secretomaniei sovietice, se hotara in acel 1992 sa se reintoarca la fata locului. Asa s-a nascut Open Lands - Travels Through Russia’s Once Forbiden Places (Teritorii deschise - Calatorii prin locurile candva interzise ale Rusiei), cartea lui Mark Taplin. Despre ea, publicatii ca The Economist, Newsday, Washington Times si chiar Moscow Times au mentionat ca depaseste cu mult conditia unei carti de calatorii.

Aparuta mai intai in 1997, in Statele Unite, la Steerforth Press, Open Lands era tiparita doi ani mai tarziu si in Marea Britanie de Canongate Books Ltd. Autorul porneste de la un punct uitat de multi, si anume ca Rusia nu a fost niciodata o tara in care calatoritul sa fi fost o treaba usoara pentru straini. Taplin ne reaminteste ca pana si sub Petru cel Mare, tarul care a incercat sa modifice din temelii perspectiva rusilor fata de occidentali, "rezidentii straini erau obligati sa locuiasca doar in Cartierul german, cartier numit astfel", noteaza cu umor Taplin, "pentru ca in Rusia, pe acele timpuri, toti europenii erau considerati germani".

Idila temperata intre eforturile initiate de tarul luminat si Occidentul spre care se hotarase sa deschida ferestrele supusilor sai avea sa aiba un sfarsit pe care Taplin il marcheaza cu exactitate: "Cand, in secolul al XIX-lea, confruntarea intre absolutismul tarist si idealurile politice occidentale a izbucnit in mod public, supravegherea vizitatorilor de catre Politie a devenit norma".

Revolutia bolsevica avea sa aduca in primii ei ani si o politica a usilor deschise. Una, fireste, total aservita intereselor propagandei. Daca te aratai intelegator fata de cauza bolsevica (celebra categorie de oameni numiti "fellow travelers"), orb la crimele noii oranduiri, puteai calatori ici si colo sub o supraveghere cat de cat discreta. Daca nu, reaminteste Taplin cu dreptate, "strainii calatoreau in grupuri mici, participand la tururi bine orchestrate ale barajelor, fabricilor si spitalelor".

Nebunia la care au ridicat Stalin si ciracii sai secretomania sovietica nu a suferit vreo remisie serioasa nici macar in timpul unora dintre liderii mai ponderati care i-au urmat cumplitului georgian. In 1992, Mark Taplin s-a decis nu atat sa verifice cum respecta Moscova acordul Teritorii deschise, ci sa vada ce se afla in cateva dintre locurile pe care Rusia le-a ascuns cu tarie ochiului strain vreme mai lunga decat o dictatura. De altfel, autorul isi pune cartea sub un motto din Gogol: "Rusia! O, ce stralucitoare, minunata infinitate de spatiu despre care lumea nu stie nimic!".