Victoria pe care Steaua a realizat-o impotriva dinamovistilor, dar mai ales maniera in care aceasta a fost obtinuta, are caracteristicile surprizei autentice. Si creeaza reactii in consecinta. Atat fericitii, cat si intristatii au mari probleme in gestionarea socului produs de intamplarea din 'Stefan cel Mare', ratiunea fiind persecutata, in cele mai multe cazuri, de trairile euforice sau, dimpotriva, imbufniri pricinoase.
Stelistii au luat prim-planul revarsarilor de dupa meci. Asternutul succesului a avut efect de supradoza pentru Gigi Becali. Omul promite de acum incolo comportament ireprosabil ca patron, cumsecadenie maxima in relatiile cu subordonatii, gestionare generoasa a afacerilor de la echipa si pace durabila cu toti aceia pe care i-a privit pana acum cu aleasa incruntare. Dar nu-mi pierd timpul cu angajamentele clocotitorului personaj. Stiu bine ca termenul de garantie al promisiunilor sale este intotdeauna mincinos. Stiu bine ca orice afront, oricat de inofensiv ar fi el, il poate determina pe Gigi Becali sa creada ca pisicile zboara din nou la joasa inaltime. Asa ca zic pas in ceea ce-l priveste pe Gigi. O alta incapatanare cu definire adanca ma pune pe ganduri. Ma refer la fratii Costea.
Victoria Stelei pusese bun asternut impacarii dintre suporteri si fratii Costea. Acestia au refuzat insa cantarea bucuriei alaturi de galerie si de toti ceilalti colegi de echipa. Imbufnatii au atras atentia ca ei nu pot fi confundati cu alti fotbalisti care au cedat dupa ce au fost terfeliti de galerie. Eroare. Mare eroare. Nu exista nici un risc ca fratii Costea sa fie confundati cu alti fotbalisti. Fiindca, de cand au venit la Steaua, fratii Costea nu au facut absolut nimic pentru ca suporterii sa-i confunde cu fotbalistii. Iar, daca isi doresc sincer reintrarea in circuitul fotbalistic, sustinerea suporterilor nu reprezinta un sprijin de neglijat. Apoi, fratii Costea, prin gestul lor, nu au refuzat doar intalnirea cu galeria stelista. Ei au evadat, nepermis, din grupul definit de echipa. Fapta care, de obicei, atrage dupa sine izolarea in solitudine. De altfel, din declaratiile publice ale lui Ilie Stan, am inteles ca sanctiunea a fost prompta. Fiindca nici in vestiar fratii Costea nu au sarbatorit alaturi de ceilalti colegi. Au avut un colt al lor, al singuratatii. Si nu as fi abordat acest subiect daca i-as fi considerat pe frati niste saraci ai meseriei. Dimpotriva, ii cred fotbalisti. Dar, deocamdata, imbufnarile mititeliene si alte tare de caracter manifeste ii tin departe posibilitatea de a-si etala calitatile. Si e pacat!
Dinamo a pierdut. Dar a ramas pe primul loc. Loc pe care se pozitioneaza fara ca la echipa sa se fi facut, in intersezon, cine stie ce investitii. Meritul acestei pozitionari revine, indiscutabil, antrenorului si unor fotbalisti de la Dinamo cu mai multa experienta. Merituosii nu sunt insa priviti intotdeauna cu ochi buni de marginali. Iar daca pana acum marginalii au fost fortati la tacere de rezultatele echipei, insuccesul din meciul cu Steaua a dat cep reprosurilor. Pricinosii au inceput sa-si dea in petic, lansand acuzatii la adresa antrenorului, care nu s-a prea lasat calcat pe bombeu, asa cum o facusera predecesorii. Ciobotariu va avea viata grea. Fiindca despre el s-a vorbit pana acum mai mult decat despre afisatii lojelor oficiale. Si fudulii nu inghit fara noduri un asemenea afront.