De cum s-a instalat, Guvernul Boc a luat prin ordonanţe de urgenţă o serie de măsuri de austeritate în plan bugetar. Ca şi măsura cu becurile, ele au fost înfăţişate ca aparţinând soluţiilor de ieşire din criza economică.
Cu toate eforturile actualei puteri de a abate atenţia de la aberaţiile în planul administrării ţării prin montarea unor diversiuni mediatice de doi lei, am aflat totuşi că în clădirea Guvernului s-a purces la reducerea numărului de becuri. Deşi n-a beneficiat de o declaraţie de presă, acţiunea a fost explicată de cei de la administrativ drept o măsură luată de însuşi premierul Emil Boc în cadrul Programului de luptă împotriva Crizei.
Criza economică, urmând celei financiare, face în lume obiectul unor căutări disperate, dramatice chiar, de soluţii. Peste tot în ţările puternic dezvoltate, dar şi în Rusia, China, specialişti de prestigiu, analişti, politicieni îşi bat capul pentru a găsi acele soluţii miraculoase în stare să repornească motorul gripat al economiei. Strădaniile celor mai dotate inteligenţe ale planetei sunt însă de prisos. Şi nu pentru că ele, aşa cum s-a văzut până acum, nu reuşesc să oprească prăbuşirea economiei mondiale, ci pentru că într-o ţară de pe glob, trecută pe hartă ca fiind România, un om a găsit soluţia pe care o caută deznădăjduiţi sute, mii de economişti, bancheri, politicieni. Omul se numeşte Emil Boc. Prin graţia dumnezeului de la Cotroceni, înfipt în fotoliul de premier al României. El a găsit soluţia miraculoasă: reducerea numărului de becuri în clădirea Guvernului! Generoasă în plan comic, măsura lui Boc, de deşurubare a becurilor în clădirea Guvernului, ne-ar da prilej de haz dacă ne-am afla într-un moment prielnic băşcăliei. Din nenorocire, măsura are semnificaţii de o gravitate care ar trebui să ne neliniştească. Unii au comparat măsura premierului cu faimoasele măsuri ale lui Nicolae Ceauşescu din anii sacrificiilor pentru datoria externă a României. Trimiterea la anii anteriori lui 1989 şi-a avut temeiul într-o asociere la prima vedere. Gândindu-ne însă mai bine, vom descoperi motive mult mai profunde de a asocia măsura de azi cu cea de ieri. Când Nicolae Ceauşescu impusese restricţii drastice populaţiei în planul energiei, mulţi s-au întrebat asupra eficienţei economice. Într-adevăr, prin restricţiile impuse populaţiei de Nicolae Ceauşescu, eficienţa în planul economiei era minimă. Prin raportare la consumul uriaş al giganţilor industriali, consumul populaţiei era infim. De ce impusese Nicolae Ceauşescu măsuri de economisire populaţiei, instituţiilor publice? Din motive de propagandă, şi nu de economie. Nicolae Ceauşescu a urmărit să creeze o stare de spirit anume: cea de austeritate forţată. Consecinţele în plan economic, sau mai precis efectele colaterale au fost dezastruoase.
Restricţiile în planul vieţii cotidiene au creat o stare de spirit puţin propice muncii: cum să mai ai chef de muncă dacă veneai la lucru din casa neîncălzită şi neluminată, n-aveai benzină pentru automobil şi te înghesuiai în mijloacele de transport tot mai puţine? De cum s-a instalat, Guvernul Boc a luat prin ordonanţe de urgenţă o serie de măsuri de austeritate în plan bugetar. Ca şi măsura cu becurile, ele au fost înfăţişate ca aparţinând soluţiilor de ieşire din criza economică.
Două observaţii se impun:
a) Reducerea cheltuielilor bugetare n-are nici o legătură cu Criza. Dacă aceste cheltuieli au fost până acum deşănţate, ele se cereau reduse indiferent dacă venea sau nu criza. Fiind vorba de bani de la buget, daţi în administrarea Guvernului, orice guvern responsabil ia măsuri de mai bună gospodărire a lor în aşa fel încât să se stopeze risipirea banului public.
b) Măsurile de austeritate aduc, evident, bani la buget. Bani care – zice Guvernul – vor fi folosiţi pentru relansarea economiei prin comenzi de stat. Numai că, în nici o clipă, aceste măsuri n-au fost precedate de un studiu serios. Un studiu care să ne spună câţi bani se vor economisi, dar, mai ales, dacă efectele colaterale ale măsurilor nu vor produce pagube economice. Toate datele arată că măsurile luate de Guvern n-au nici o legătură cu programul anticriză. Rămâne atunci explicaţia unei politici de stopare a risipei în materie de bani publici. Numai că o asemenea politică nu înseamnă să se reducă orbeşte numărul bugetarilor sau cheltuielile curente ale administraţiei. Înseamnă un plan de măsuri având ca punct de plecare o analiză a căilor prin care se risipeşte banul public. Şi una dintre aceste căi o reprezintă tocmai afacerile cu statul ale clientelei politice a Guvernului.
Despre asta, Guvernul Boc nu suflă un cuvânt. Explicabil. Sub pretextul Crizei, Guvernul Boc va provoca o şi mai mare risipire a banului public prin comenzile de stat făcute cadou clientelei politice a PD-L, PSD şi a lui Traian Băsescu.
Citește pe Antena3.ro