Poporul microbistic trăieşte săptămâna uneia dintre cele mai înţelenite tradiţii din fotbalul românesc. Orgoliile negociate de meciurile dintre Dinamo şi Steaua sau dintre Steaua şi Dinamo nu au echivalent în vreo altă confruntare internă. Iar rezultatele acestor meciuri reprezintă medicamentul cu cel mai larg spectru de acţiune. Când este administrat sub forma victoriei, iartă tot. Generează trăiri uneori halucinante, vindecă orice răni trecute şi asigură imunitate la amar pentru o lungă perioadă. Dimpotrivă, atunci când medicamentul este administrat în ambalajul eşecului, dărâmă casa peste toate reuşitele care l-au precedat şi nici o altă stare de bine care-i va urma nu va mai avea proteina bucuriei depline.
Călătoria îndelungată în timp nu a reuşit să uzeze deloc tradiţia. Perenitatea ei are rădăcini viguroase. Fiindcă orice prezent, indiferent de caratele sau molozul care l-au caracterizat, a furnizat argumente mereu capabile să menţină în stare proaspătă rivalitatea combatantelor. Au fost vremuri în care gradatele fotbalului românesc îşi disputau, departe de gâfâiala provinciei, supremaţia absolută. Dar au fost şi situaţii, mai ales în ultimii ani, în care Dinamo şi Steaua au jucat la alibi. Când echipele din provincie au renunţat la complexe şi au sechestrat podiumul, Steaua şi Dinamo au încercat să se scoată prin scuza că sunt mai mult preocupate doar de o ierarhizare în doi. Alteori au finalizat călărind capra vecinului. Adică încercând să se blocheze reciproc în cursa pentru titlu. Meciul acestei săptămâni, meciul de duminică, se joacă la adevăr. Pentru că, pe de o parte, Steaua şi Dinamo nu sunt separate decisiv de echipele care conduc în clasament, pentru că, pe de altă parte, Dinamo şi Steaua nu sunt separate între ele de cine ştie ce diferenţă de puncte. Nici meciul de duminică, fiind situat abia în prima jumătate a campionatului, nu poate avea tăişul verdictului pentru Dinamo sau pentru Steaua. El devine însă foarte important, deoarece ambele echipe au balansat periculos în debutul campionatului şi o victorie în acest meci poate sprijini consistent redresarea. Paradoxal, deşi a trecut prin remanieri de lot consistente, deşi se află la al treilea antrenor după numai zece etape, formaţia Stelei se pronunţă parcă mai uşor. Marius Lăcătuş a avut timp să-şi verifice opţiunile în ceea ce priveşte echipa de bază şi pariurile sale îl plasează deocamdată în postura de câştigător. În plus, Marius Lăcătuş vizează şi o altă revanşă care-l mobilizează în confruntarea cu Andone, altfel, în civilie, un bun prieten al său. Lăcătuş nu poate uita că "Fălcosul" a mai învins Steaua prin Dinamo, chiar dacă antrena pe atunci la Cluj, la CFR Cluj. Acum, cei doi o dau în direct. Nu mai sunt nevoiţi să apeleze la indirecte şi la carambolul culiselor. Aparent, deruta de la Dinamo sapă mai adânc în interesele echipei decât deruta de la Steaua. Andone şi-a început mandatul normal, cu pregătirea de vară, şi se menţine în continuare pe post. Numai că fişa postului este mai încărcată pentru Andone decât ar fi normal să fie. Andone nu este pus în situaţia de a gestiona doar problemele legate strict de echipă. Deseori, el devine şi paratrăsnetul condamnat să protejeze echipa în faţa catastrofelor manageriale. Nu ştiu cât va rezista Andone în această postură. Ştiu însă că oricât de reale ar fi motivele îngrijorărilor dinamoviste, ele nu vor mai avea efect dincolo de poziţia de start a meciului de duminică.