Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce mimăm la toate nivelurile „surpriza” pentru a justifica lipsa de pregătire în fața epidemiei coronavirus, devenită pandemie? Este un modus operandi al autorităților doar în acest caz de pericol sanitar major sau ne-am creat, la nivel mental, individul și apoi colectiv, baza de acceptare a „surprizei” în multe alte situații care impuneau minime prevederi? Pe acest fond este mai simplu ca autoritatea – locală sau centrală – să-și poată construi un „alibi” în fața cetățeanului, la rândul lui neglijent cu pregătirile pentru un „neprevăzut” mereu posibil, dar băgat sub preș. Să o luăm de la nivelul individual. Câte persoane își fac asigurări la imobile sau au minime pregătiri pentru a răspunde la pericolul de incendiu? Puțini avem un extinctor în casă, iar pe cel obligatoriu din trusa mașinii nu prea știm să-l folosim. Când vedem că sătenii scăpați cu greu din calea apelor revărsate se apucă să-și refacă gospodăriile tot în vatra inundabilă închidem ochii și ne pregătim pentru viitoare mesaje de compasiune. În ograda administrației auzim la fiecare început de iarnă cum se cântă „aria surprizei”, ca și când viscolnița a venit în august, nu în decembrie! Anul secetos este anunțat de meteorologi cu multe avertizări prealabile în prognozele pe termen lung. Guvernul vrea să pregătească irigațiile în luna mai, când deja recoltele au fost compromise. La Ministerul Agriculturii este mai simplu să se facă recensământul calamității decât să fie pus în operă un program chiar și minimal de recuperare a sistemelor de irigații construite în comunism și distruse în capitalism. În economie, măsurile prociclice în care se scaldă populiștii de toate culorile dau senzația unei bunăstrări aparente, până când decidenții, aflați mereu în rotire democratică, dau cu capul de fundul sacului. Atunci își aduc aminte de proverbul neluat în seamă – să-ți faci iarna car și vara sanie – și urcă treptele Bănciii Naționale cu căciula în mână. Le coboară cu sfaturi de la Isărescu pentru politici anticiclice, pe care le vor uita repede, după ce au primit o gură de oxigen prin noi împrumuturi.
Să nu credem că lipsa de prevedere ar fi o boală românească. Ceea ce s-a întâmplat acum, extins la scară planetară, ne ia și această „exclusivitate”!
Un document pus în circulație în Franța face valuri. Este un plan amănunțit de acțiune în caz de epidemie, care impune măsuri de izolare la domiciliu, de continuare a activității prin telemuncă, de organizare pe schimburi a lucrului. Sunt date în detaliu necesarul de costume de protecție, al numărului de măști chirurgicale distribuite fiecărui angajat, fiind specificată cu exactitate durata crizei și graficul de reluare a activității după potolirea riscului de îmbolnăviri. Este specificat tot tacâmul de măsuri pe care îl cunoaștem și care nu reprezintă un secret. Nu sunt uitate măsurile de bază: spălatul des pe mâini, eliminarea salutului cu strânsul mâinilor, reducerea circuitului de hârtii transmise. Surpriza este însă data la care a fost emis documentul – iunie 2009. Măsurile stabileau protecția și modul de organizare pentru pericolul atunci în extindere al epidemiei H1N1 într-o mare companie din Franța. Deci, modul de acțiune penru COVID-19 nu diferă cu nimic de planul de alertă scos din arhive. După 11 ani, descoperim apa caldă, fiind neștiutori sau surprinși de ceea ce știam de mult să facem. O memorie cu picioare scurte, ca minciuna, poate să salvaze aparențele, nu și fondul problemei. Așteptăm următoarea criză ca o mare noutate și va trece timp până să ne dumirim că știam cum să procedăm.
