Mieii romanesti respira usurati - sunt deja prea scumpi pentru nasul nostru (ca si pentru alte organe interne interesate). Dupa guma de mestecat si biscuiti, comerciantii descurcareti au descoperit o sursa mai ieftina in Turcia.
Sigur, sunt miei musulmani, poate improprii consumului intr-o zi mare pentru crestini, insa nici macar Patriarhul nu poate trece cu vederea argumentul pretului.Fireste, sunt doua intepretari pentru stirea asta. Prima e cea catastrofica: unde va ajunge agricultura noastra daca nu e in stare sa-i bata pe turci la miei - si asta in patria Mioritei? O alta e mai calma - poate suntem deja o tara prea bine dezvoltata si scumpa, cu salarii mari si ciobani imbuibati, asa incat suntem nevoiti sa importam din locuri unde lumea e mai necajita...
Teoria conspiratiei ar adauga aici o a treia varianta: mieii mai ieftini nu exista - vestea a fost aruncata pe piata de angrosisti, care vor sa-i forteze pe tarani sa dea mielul national mai ieftin. Intocmai cum, din cand in cand, marii proprietari de grane anunta un an dezastruos cu foamete si haos, doar-doar or mai prinde o mie in plus la kilul de grau...
Dar, daca vestea e adevarata, poate ca nu e obligatoriu sa cautam in ea semnele ineficientei si dezastrului in care se zbate agricultura. Si asta pentru ca tentatia de a creste mieii in loc de a-i vinde imediat, la orice pret, arata mai degraba o strategie pe termen lung decat disperarea omului care iese din iarna falit. Mielul de sex feminin care se face mare (dupa cum stiti din cartea de romana) ne da lapte si branza, iar din cand in cand si lana. Toate au loc in camioanele care se indreapta spre granitele patriei, ca sa-i tina in viata pe cei care mai raman in ea. Lana in special e de urmarit: din ea, un domn numit Armani face pantaloni foarte simpatici pe care unii ar da de 1.000 de ori mai mult decat pe o cina cu miel la protap sau, in varianta nationala, drob.
Altfel spus, schimbi meniul, schimbi si norocul...
Sigur, am exagerat putin. Lucrurile nu sunt asa de simple in economie ca in dieta. Datorita Pastilor, luna aprilie va inregistra si anul acesta 10-20 la suta in plus la consum fata de medie - crestere la care vor pune osul si turmele. Totusi, e un gand pe care merita sa-l mestecati putin in minte, peste o saptamana, atunci cand bietul animal se va odihni prematur in farfurie: oare unde ar fi ajuns mielul meu daca-l lasam in pace?
Dincolo de asta, bucatele traditionale raman o bariera simbolica intre doua stari sociale in care se imparte deja Romania: cei care au miel doar de Pasti si cei care si-l pot lua oricand de la supermarket. Insa chiar si starea asta de lucruri e o traditie la care am putea sa renuntam intr-o buna zi. In fond, nici ea si nici meniul de Pasti nu sunt venite cu ordin expres, direct de la Cel de Sus...