Decembrie, asa imi place sa cred, este luna miracolelor. Acum o suta de ani, doua miracole au fost lasate pe pamant: Teatrul Odeon (Atunci Comoedia) si Maria Lataretu. Este un miracol faptul ca teatrul, inaugurat de Craciun, a rezistat atat timp si nu a fost demolat. Au trecut peste el doua razboaie, si comunismul, si revolutia. Si cladirea, ridicata la 1911 special pentru a servi arta spectacolului, a ramas acolo, paznic si garant al altei minuni care este teatrul.
Celalalt miracol: Maria Lataretu. Toata viata sa a bucurat oamenii cu cantecul sau. Vocea sa nu a avut si nu are concurent. Nimeni nu poate canta ca o zbatere de aripa de fluture, ca o petala de trandafir, ca o padure de stejari, pe soare sau pe furtuna. Doina 'Ma uitai la rasarit', in interpretarea Mariei Lataretu, a fost desemnata de specialistii in folclor unul dintre cele mai frumoase cantece din lume. S-au implinit o suta de ani de la nasterea 'Privighetorii'. Nora sa, doamna Ioana, s-a luptat si a reusit sa scoata pe piata albumul omagial: 'Canta, canta, Gorjule!', cu piese mai putin cunoscute, dar interpetate cu marele sau har de inegalabila Maria Lataretu.