O perpetua jignire a electoratului, o necontenita insultare a inteligentei si capacittatii de discernere ale romanilor. Asta e ce fac zi de zi suspendatul presedinte Traian Basescu si liota sa de latrai care, cu nume, chip si voce, pe la posturile tv si de radio, ori ca postaci, potai anonime care - pe forumurile publicatiilor si emisiunilor ce-l arata pe stapanul lor asa cum e - profereaza in loc de argumente aceleasi si aceleasi injuraturi birjaresti. Sau, daca vreti, portuare.
Basescu deja aproape ca nu mai e o miza. A umplut de mult paharul rabdarii publice, populatia l-a repudiat de mult, realizand ca hahaitul sau si declaratiile de dragoste pentru "poporul sau" ascundeau un farsor, un om pentru care suferintele celor multi nu insemnau nimic, ba le si agrava cu sadism, fiind interesat doar de mentinerea unui regim clientelar, de jaf in folosul sau, al camarilei sale. La 29 iulie, natiunea nu are decat sa-i pecetluiasca soarta, condamnandu-l - asa cum releva toate sondajele - la evacuarea definitiva si fara drept de apel de la Cotroceni. Dar si la evaluarea ulterioara, inclusiv judiciara, a halului in care el si PDL au adus tara.
Pentru a-si impune punctul de vedere, romanii nu au decat sa se prezinte la vot, de masiva lor prezenta depinzand, insa, din cauza pragului de minimum 50% al participarii - ca urmare a inca unui cadou facut lui Basescu de catre Curtea Constitutionala - validarea referendumului. Altminteri, vor ramane cu el pe cap inca doi ani si jumatate, faultand mereu Guvernul, incercand sa-si pastreze in functie sleahta de praduitori si putin pasandu-i de destinul natiunii.
La 29 iulie, insa, poporul roman are a se pronunta, votand DA pentru demitere, asupra unei chestiuni mai importante chiar decat inlaturarea lui Basescu. Pentru ca, in ultimele saptamani, printr-un suvoi de minciuni grosolane vomat in afara tarii, dar pe seama ei, de catre acolitii si tutarii lui, asistam la o agresiune fara precedent in lumea civilizata asupra demnitatii nationale, asupra dreptului unui popor de a-si hotari, in limitele propriei Constitutii, calea, de a-si alege, mentine sau indeparta, in functie de comportamentul lor, conducatorii.
Printr-un lobby incredibil, dar si prin servicii anterioare ori promisiuni de obedienta, daca-si va pastra scaunul, Basescu si mesagerii lui au izbutit sa arunce asupra Romaniei o ceata inimaginal de densa, au reusit sa starneasca patimi la nivelul unei frau Merkel sau senor Barroso. Care, fara a catadicsi sa se informeze in prealabil, au sarit in apararea unei "democratii in primejdie". O democratie altminteri abia acum in curs de revenire, dupa ce a fost, cu intregul sau sistem de valori si de institutii, terfelita de Basescu si de pedelisti.
Avocatii nechemati ai lui Basescu depasesc deja orice limita admisibila intr-o Uniune in care Germania si PPE nu sunt "uber alles", iar Comisia Europeana nu-i un diriginte care reactioneaza dupa cum se trezeste dimineata si lanseaza ultimatumuri. O Uniune in care tarile sunt egale, iar Romania nu-i sluguta nevrednica a granzilor. O Romanie al carei popor e in stare sa-si apere singur libertatile si nu are nevoie de vechili de peste hotare. Votul de la 29 iulie trebuie sa raspunda net celor care, poate, ne cred, cum li s+a prea permis, o colonie bicisnica.