Moartea se vinde bine

Mă obişnuisem să cred despre români că sunt, în general, nişte oameni cu frică de Dumnezeu. Să ne înţelegem, ştiu în ce ţară trăim, ştiu că printre noi trăiesc şi violatori şi criminali şi proxeneţi însă, sincer, niciodată nu mi-am văzut compatrioţii ca pe nişte intermediari conştienţi de arme pentru ISIS. Credeam că totul are o limită, că foamea de bani şi lipsa de scrupule pălesc atunci când vine vorba despre moarte în numele unei credinţe care ne este, hai să fim sinceri, străină. Eram atât de naivă încât, în acelaşi spaţiu exact acum o săptămână, îmi era frică în cazul armelor neînregistrate din România cel mult de mintea înfierbântată a unora. Nici prin cap nu-mi trecea că, aproximativ în acelaşi timp, poate cel mai bun reporter de investigaţii din Marea Britanie cumpăra - banuiesc după accentul “eroilor”, prin nordul ţării – adevărate “viori” pentru terorişti: AK 47 şi carabine Steyr.

În filmarea lui Stuart Ramsay de la SkyNews sunt nişte amănunte care îţi îngheaţă sângele în vine: dezinvoltura cu care vânzătorii îşi prezintă marfa, lipsa de scrupule în ceea ce priveşte utilizatorul final şi siguranţa pe care o afişează în timpul discuţiilor deşi ştiu că sunt filmaţi. Trebuie că sunt nişte indivizi versaţi, trecuţi prin multe, conştienţi că odată difuzată filmarea începe vânătoarea lor, iar singura lor apărare sunt nişte cagule, relaţiile locale şi cunoaşterea terenului. 

Sincer, de astfel de oameni mi-e frică. Crescuţi pe atât de încercata frontieră cu Ucraina s-au dezvoltat monstruos. Acum câţiva ani, pentru câţiva cenţi, taiau fără discernământ pădurile. Astazi, pentru câţiva euro, vând moarte. Mâine, oare, ce vor face?

P.S. Am plecat de la premisa că filmarea lui Stuart Ramsay nu este, ca să vorbesc în argou de redacţie, o „făcătură”. Omul nu este la primul material exclusiv, exploziv şi necontestat aşa că tind să nu dau dreptate unui specialist consultat ieri şi care era convins că scenele sunt jucate.