x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Monolulu, prinţul tenebrelor

Monolulu, prinţul tenebrelor

de Andrei Bacalu    |    13 Iun 2010   •   00:00
Monolulu, prinţul tenebrelor

Adevăratul său nume era Peter Carl MacKay, dar prefera să se prezinte drept Ras, Prinţul Monolulu. Se pricepea destul de bine la curse de cai, mai exact la ponturi şi pariuri. Afirma că este fiul unui şef de trib Falasha din Abisinia (Etiopia de astăzi), dar se născuse în ziua de 26 octombrie 1881 pe Insula St. Croix, pe atunci colonie daneză din Antile.

Interesat de povestirile misionari­lor se hotărăşte să ajungă în Africa, este răpit de piraţi şi adoptă identitatea de prinţ, pe care avea să o afişeze cât va trăi, convins că îl va apăra de necazuri. După naufragii şi alte aventuri maritime şi te­restre petrecute între Brazilia şi Canada ajunge la New York, unde se alătură Armatei Salvării. Biografii mai sceptici cred că s-a limitat la o călătorie în Puerto Rico şi de acolo la Tilbury, în Statele Unite. De la bun în­ceput apare în pu­blic în ţi­nu­ta sa de „prinţ din Abi­si­nia", o jachetă de mătase bro­dată şi o pereche de şal­vari, cărora le adăuga o c­o­roa­nă de pene, ca a unui ame­rindian. Costumaţia exo­ti­că avea să o păstreze şi la Londra, următoarea sa re­şe­din­ţă.

Îşi găseşte de lucru cu mare uşurinţă, figurant şi corist de operă comică, dar şi animator de manifestaţii de stradă însoţite de cântece patriotice în timpul războiului din Africa de sud. Frecventează hipodromurile, mai întâi ca asistent al agenţilor de pariuri, mai apoi ca specialist în ponturi.
Devine binecunoscut datorită strigătelor sale: „Am un cal!" şi „Sunt negrul norocos!".

Face comerţ cu mărunţişuri şi leacuri băbeşti prin târguri, dar nu e în stare să rămână prea mult timp într-un singur loc.
Escala următoare este St. Petersburg, unde ajunge ca actor într-o trupă de menestreli de culoare. Urmează Moscova, pe atunci renumită pentru cursele de cai. Monolulu pretinde că ar fi fost primit la curtea ţarului. Nu este luat în serios şi se hotărăşte să plece în Germania, dar îi este foarte greu să accepte compania localnicilor, mari băutori de bere, el fiind un abstinent convins.

Ajunge în Italia cu o trupă de circ, îşi continuă periplul european prin Franţa, Elveţia şi Belgia. Izbucnirea primului război mondial îl prinde la Konigsberg. Împreună cu alţi cetăţeni britanici este internat într-o colonie penală aflată lângă Berlin, la Ruhleben, un hipodrom bine cunoscut. Nu are ocazia să-şi folosească vastele cunoştinţe în domeniul curselor, aşa că, odată eliberat, călătoreşte în Danemarca şi se reîntoarce la Londra în 1919.

Peste un an cunoaşte succesul, calul pe care pariase 25 de lire ster­­line (o sumă substanţială pentru vremea aceea) câştigă der­by-ul de la Epsom la o cotă de 20:1. Trec câţiva ani şi dă din nou o mare lovitură, dar pe drumul spre casă este victima unui jaf. Este văzut deseori prin tribunale, acuzat de folosirea unui limbaj neadec­vat sau de practicarea ghicitului. Simpatizat atât de poliţişti, cât şi de magistraţi, „prinţul" scapă de obicei cu o amendă, evitând puşcăriile locale.

Trece prin mai multe căsnicii, şase după relatările sale, numai trei documentate. Prima soţie este arestată la Moscova, a doua este victima unui grav accident în Germania, a treia îl părăseşte la Londra. O lungă şi agitată relaţie cu o guvernantă austriacă este amplu comentată de presa de scandal. Monolulu devine un personaj foarte cunoscut, vedetă de radio şi televiziune din 1936, actor de film în 1937. Personaj pitoresc, cu un fizic plăcut, frecventează lumea bună, nobilimea şi celebrităţile, precum Aga Khan.

Ajunge din nou la New York în 1951, ca spectator la un meci de box, iar presa îl descrie ca pe „un prinţ etiopian, cu haină de culoare roşie împodobită cu un trifoi cu patru foi, o labă de leu şi un binoclu". Ambasada Etiopiei anunţă într-un comunicat de presă că personajul nu apar­ţine nobilimii (aşa-zisa clasă Mesafint) şi nu are dreptul să folosească titlul de Ras, dar Monolulu ignoră ştirea.

În 1964, prezent ca întotdeauna la faimosul Epsom Derby, se simte rău şi este internat în spital. Vizitat de prieteni, se lasă ispitit de o bomboană de ciocolată cu cremă de căpşuni şi moare sufocat.
Rămân doar amintirile, câteva jachete muticolore păstrate în Muzeul Naţional al curselor de cai, firmele unor cârciumi din Londra: Prince Monolulu, aflată într-un cartier foarte luxos, şi Abisinianul, pe undeva prin nordul capitalei britanice. Încă nu a devenit personaj de roman, precum Robert Langdon, profesorul de simbologie, Ethan Gage, soldatul american din armata lui Napoleon sau Gray Pierce, neobositul descifrator de enigme. Poate că-i va veni şi lui vremea, ca şi altor eroi necunoscuţi.

×
Subiecte în articol: păreri