Caldura puturoasa a acestei veri nu iarta pe nimeni. Toropeala se combina cu saracia in sosul unui lasa-ma sa te las de toata lenea. Un prieten imi spunea zilele trecute ca abia s-a intors dintr-un concediu obositor si, in consecinta, isi va lua o vacanta in care sa se odihneasca putin. Logica, perfecta! Dar, din pacate, filozofiile astea rafinate nu sunt si proteinice. Sfarsesc in foamea hoitului care te poarta prin viata concreta si, neavand incotro, cu toata sila de rigoare, trebuie sa reinventezi sapa. Pentru scurta vreme mi-am concediat si eu apucatura de a scrie. In tot acest timp, desi nu mi-a fost deloc usor, am ignorat cu indaradnicie stimulentele injuraturii. Iar incapatanarea m-a scos performant. Fiindca nu este usor sa taci despre un debut de campionat parca mai aiurea ca niciodata. Fiindca nu-i usor sa insotesti echipa nationala la Rimini si in San Marino fara a discuta harnicia prosteasca a viciului. Dar, de-acum, gata. La treaba, cu fata la joc.
Starea de repetentie in care se afla echipa nationala este temeinica si presupune un tratament sever. Tocmai de aceea revenirea lui Victor Piturca, antrenor al deciziilor ferme, a fost considerata ca fiind cea mai buna solutie a momentului. Dar nici Piturca nu poate face minuni. Lotul experimental al ultimei actiuni a demonstrat ca in campionatul intern mediocritatea este exemplara. A demonstrat faptul ca selectionerului nu-i foloseste la nimic doar calitatea de bun cautator. Pentru a mai drege cat de cat busuiocul, Victor Piturca va trebui sa inventeze solutii pentru echipa nationala.
Din pacate, oferta de taraba a campionatului intern nu mai poate fi carpita nici cu cine stie ce solutii externe. Mutu parea mai bun pentru echipa nationala atunci cand era suspendat. Fiindca in vremea aceea mai functiona iluzia unei reveniri spectaculoase. Numai ca si de aceasta data s-a dovedit ca gloria il plictiseste repede pe intronatul viciului. Omul si-a dat din nou arama pe fata. Mai mult, seninatatea cu care Mutu, la Rimini, folosea minciuna pentru a-si scuza derapajele impardonabile ma face sa cred ca baiatul asta este bine copt in viciu, ca este irecuperabil. Iar regretul risipirii nu-si face loc nici macar intamplator in gandurile sale. Acesta functioneaza mai degraba la cei care nu sunt de acord in totalitate cu exmatricularea decisa de Victor Piturca. Mutu isi traieste inconstienta intr-o seninatate deplina. In aceste conditii, prezenta sa in lot nu este doar una atarnatoare. Ea poate potenta si riscul unei contaminari periculoase. Torje, de pilda, un imitator ireprosabil, ar fi fost oricand capabil sa-i stea alaturi lui nea Adi in actiuni paranghelice, desi el ar trebui sa invete mai intai sa calce pamantul. De aceea salut decizia lui Victor Piturca fara nici un fel de comentariu.