x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Mutu îşi trăieşte inconştienţa într-o deplină seninătate

Mutu îşi trăieşte inconştienţa într-o deplină seninătate

de Dan Dumitrescu    |    17 Aug 2011   •   21:00

Caldura puturoasa a acestei veri nu iarta pe nimeni. Toropeala se combi­na cu saracia in sosul unui lasa-ma sa te las de toata lenea. Un prieten imi spunea zilele trecute ca abia s-a intors dintr-un concediu obositor si, in con­se­cinta, isi va lua o vacanta in care sa se odihneasca putin. Logica, perfecta! Dar, din pacate, filozofiile astea rafinate nu sunt si proteinice. Sfarsesc in foamea hoitului care te poarta prin viata concreta si, neavand incotro, cu toata sila de rigoare, trebuie sa re­in­ventezi sapa. Pentru scurta vreme mi-am concediat si eu apucatura de a scrie. In tot acest timp, desi nu mi-a fost deloc usor, am ignorat cu in­da­rad­nicie stimulentele injuraturii. Iar in­ca­patanarea m-a scos performant. Fiindca nu este usor sa taci despre un debut de campionat parca mai aiu­rea ca niciodata. Fiindca nu-i usor sa insotesti echipa nationala la Ri­mini si in San Marino fara a discuta har­nicia prosteasca a viciului. Dar, de-acum, gata. La treaba, cu fata la joc.

Starea de repetentie in care se afla echi­pa nationala este temeinica si pre­supune un tratament sever. Tocmai de aceea revenirea lui Victor Pi­tur­ca, antrenor al deciziilor ferme, a fost considerata ca fiind cea mai buna so­lutie a momentului. Dar nici Pi­tur­ca nu poate face minuni. Lotul expe­ri­­mental al ultimei actiuni a demonstrat ca in campionatul intern mediocritatea este exemplara. A demonstrat faptul ca selectionerului nu-i foloseste la nimic doar calitatea de bun cautator. Pentru a mai drege cat de cat busuiocul, Victor Piturca va trebui sa inventeze solutii pentru echipa nationala.

Din pacate, oferta de taraba a cam­pionatului intern nu mai poate fi car­pita nici cu cine stie ce solutii ex­terne. Mutu parea mai bun pentru echi­pa nationala atunci cand era suspendat. Fiindca in vremea aceea mai func­tiona iluzia unei reveniri specta­cu­loase. Numai ca si de aceasta data s-a dovedit ca gloria il plictiseste re­pe­de pe intronatul viciului. Omul si-a dat din nou arama pe fata. Mai mult, seninatatea cu care Mutu, la Rimini, folosea minciuna pentru a-si scuza derapajele impardonabile ma face sa cred ca baiatul asta este bine copt in viciu, ca este irecuperabil. Iar regretul risipirii nu-si face loc nici macar intamplator in gandurile sale. Acesta functioneaza mai degraba la cei care nu sunt de acord in totalitate cu exmatricularea decisa de Victor Piturca. Mutu isi traieste inconstienta intr-o seninatate deplina. In aceste conditii, prezenta sa in lot nu este doar una atarnatoare. Ea poate potenta si riscul unei contaminari pe­ri­culoase. Torje, de pilda, un imitator ireprosabil, ar fi fost oricand ca­pabil sa-i stea alaturi lui nea Adi in ac­ti­uni paranghelice, desi el ar trebui sa invete mai intai sa calce pamantul. De aceea salut decizia lui Victor Piturca fara nici un fel de comenta­riu.

×
Subiecte în articol: editorial