Năravuri de fantomă lăsată la vatră

Ca-ntr-o menghină doarme pe burtă Ionel Corcoduş, încolăcit de picioarele cât coloanele unui templu antic a două manechine, una blondă şi una brunetă, livrate de cu seară la casa sa de protocol de lângă Bucureşti.

Cea brunetă, mai familiarizată cu ambientul, se ridică din pat şi dă fuguţa la bucătărie ca să fiarbă cafeaua. Îi iese o licoare tare, cât să-ţi stea inima şi, după ce o toarnă într-o ceaşcă de Murano, se îndreaptă spre "Împăratul" ce sforăie sacadat. "Alteţă, mi-ai spus să te trezesc la 11. Azi e marţi şi ai şedinţă de consiliu", îi spune drăgăstos, în timp ce-i şterge urmele de frişcă rămase din toiul nopţii pe mustaţă. Cu greu, Ionel Corcoduş deschide ochii şi cere să citească presa. Blonda, dumirită şi ea de ivirea unei alte zile, îi aduce teancul de ziare de la uşă. După trei guri de cafea, Corcoduş e alt om. Gata de afaceri.

Răsfoieşte un ziar şi ridică din sprâncene când dă de un interviu cu Mihai Răzvan Ungureanu, directorul SIE. "Alt interviu? În doar o săptămână?", se miră de aşa transparenţă. Pe vremea când era "fantomă" în Occident, infiltrat ca întâi-suflător la oboi în orchestra aceea premiată, "şeful" de acasă nu apărea niciodată în ziare. Citeşte cum Mihai Răzvan Ungureanu spune că spionii SIE, în momentul în care au ieşit din România, nu mai ţin cont de legi şi vor face absolut orice pentru a obţine informaţia. "Aşa m-au învăţat şi pe mine în tinereţe", îşi zice melancolic Ionel Corcoduş. În câteva clipe nostalgia i se preschimbă într-un râs zgomotos, de se sperie şi fetele. "Aşa crede domn' director, că dacă sunt în România am să respect legile. Ha, ha, ha, păi toată viaţa m-am obişnuit să le încalc, să le ocolesc, acolo, în Occident, şi ajuns acasă, retras prematur la pensie, ar trebui să tremur în faţa guguştiucilor ăştia. Dimpotrivă, aici e locul cel mai propice de păcălit, vândut iluzii, şantajat, făcut bani, făcut trafic. Doar România este ţară emergentă, he, he", continuă să râdă Corcoduş.

Oboistul Ionel Corcoduş acum cântă din când în când la trompetă, ca să adune, discret, o pleiadă de miniştri, parlamentari, înalţi funcţionari, generali, chestori, justiţiabili şi să le dea un ţel în viaţă. S-a întors în România după marea schimbare de acum 20 de ani, îndrumat de contraspionajul occidentalilor să-şi ia tălpăşiţa şi să servească o nouă cauză în ţara de baştină. Destoinicul fost spion al României a văzut că se poate îmbogăţi, cu voie de la stăpânirea cea nouă, ca să-i ducă pe toţi cei amintiţi până în al şaselea cer al virtuţilor omeneşti. Le-a întins mereu câte-o mână celor căzuţi în dizgraţie şi i-a repus pe orbită. Le-a dat întâlnire de taină şi ca să simtă umilinţa în câte-un fast-food din centrul oraşului. Şi toţi sunt sub strictul său control, fiindcă şi stăpânii cei noi cred acelaşi lucru, că spionii nu respectă nici o lege. Împreună cu alte fantome repatriate aplică toate cele învăţate în tinereţe, iar ţinta este chiar ţara lor.

De fantomele care au început să le vorbească despre patriotism au făcut băşcălie şi le-au lăsat în ignoranţa lor.

 "Împăratu'" Ionel Corcoduş le muşcă tandru de urechi pe fetele de astă-noapte, în semn de la revedere, şi se îmbracă la patru ace. Ieşit pe prispă, inspiră şi expiră de câteva ori, cum făcea odinioară înainte să ducă oboiul la gură în timpul vreunui concert. A primit pe telefon mesajul că toţi cei convocaţi la consiliu îl aşteaptă respectuoşi.

"Mda, astăzi vom hotărî ce achiziţii mai face statul român", îşi începe Ionel Corcoduş ziua de muncă.