Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Răzvan Lucescu a sunat adunarea la naţională. Amicalul cu Polonia, programat sâmbătă la Varşovia, reprezintă primul pas, fie el şi neoficial, pe calea lungă a preliminariilor Campionatului European. Din acest moment şi pe acest parcurs, Răzvan Lucescu va funcţiona pe proprie răspundere. Nici selecţionerul şi nici chibiţii comentariilor subiective nu mai pot invoca povara reziduală a unui clasament făcut pe rezultatele altora. De fapt, ca să fim cinstiţi, Lucescu nu a formulat în trecutul apropiat reproşuri la adresa lui Piţurcă. A vorbit numai despre paşii greşiţi ai echipei naţionale, echipă cu ale cărei slăbiciuni avea să se confrunte şi el. Despre greaua moştenire nu au vorbit decât revoluţionarii fără revoluţie. Au vorbit acei indivizi supăraţi pe viaţă doar pentru că Piţurcă le-a interzis să-i umble la brăcinar. Ei au pus în cârca fostului selecţioner întreaga vină a rezultatelor, refuzând să recunoască faptul că oferta fotbalului românesc pentru echipele reprezentative este mai mult decât modestă.
Prezentul în care Răzvan Lucescu demarează într-o nouă campanie de calificare la un turneu final este asuprit de aceeaşi criză cu care se confruntă de mai mult timp fotbalul românesc. Recunoaşterea deschisă a acestei stări de fapt nu se doreşte a fi o negare din start a şanselor de reuşită pe care mizează Răzvan Lucescu. Dimpotrivă, cred că poziţionarea corectă în raport cu dificultăţile pe care le avem de înfruntat ne va ajuta mai degrabă decât adormirea în promisiunile mincinoase. Şi, câtă vreme selecţionerul va rezista presiunilor exercitate asupra sa de adunătura ageamiilor pripăşiţi prin fotbalul nostru cel de toate zilele, voi mai avea puterea să sper că naţionala va fi capabilă să lovească în tristeţile care ne acompaniază apăsător.
Noua strigare a selecţionerului nu furnizează surprizele la care se aşteptau, probabil, amatorii schimbării cu orice preţ. Cei care încearcă să forţeze nota de inedit a lotului nu sunt deloc convingători. Nici Bornescu, nici Nicoliţă, nici Tănase şi nici chiar Daniel Niculae nu reprezintă noutăţi care să ne dea pe spate. Cei patru sunt fotbalişti confirmaţi în decursul timpului la naţională, sunt fotbalişti care revin după pauze impuse de motive obiective. Din păcate, selecţionerul nu se confruntă cu mari dificultăţi atunci când este pus în situaţia să aleagă fotbalişti pentru naţională. Oferta campionatului intern este limitată, iar fotbaliştii români care activează în străinătate frecventează destul de timid marea performanţă. Tocmai de aceea apreciez iniţiativa selecţionerului de a organiza în viitor la Mogoşoaia stagii de pregătire centralizată pentru fotbaliştii din campionatul intern. Mă tem însă că fotbaliştii vizaţi de Lucescu pentru astfel de acţiuni nu vor fi prea uşor învoiţi de la cluburile de apartenenţă. Deja parcă încep să aud acuzaţiile de sabotaj adresate lui Răzvan Lucescu de conducătorii unor echipe.
Perioada de criză pe care o traversează fotbalul românesc are rădăcină viguroasă în obişnuinţele cu specific local. În această originalitate păguboasă se încadrează şi stările conflictuale care apar deseori între cluburi şi diriginţii naţionalei. Încercarea şefilor de la LPF de a-l introduce pe Răzvan Lucescu în conflictul creat de programarea meciului Braşov - Unirea Urziceni reclamă un jeg comportamental de toată jena. Atacurile lui Adrian Mititelu la adresa selecţionerului au şi ele la bază un primitivism comportamental de excepţie. Mi-a fost pur şi simplu milă de mititeaua oltenească, deoarece, sunt convins, el nici n-a vrut să debiteze enormităţile pe care le-a debitat.
Când a vorbit despre problemele psihice ale selecţionerului a folosit doar nişte cuvinte pe le-o fi auzit cine ştie pe unde. Nişte cuvinte pe care le-a reprodus apoi fără a le cunoaşte semnificaţia. Diagnosticul respectiv nu este valabil nici în ceea ce-l priveşte pe Mititelu. Diferenţa rezidă între patologie şi incultură.
Răzvan Lucescu este la începutul unui drum care ne priveşte şi pe noi. El va purta însă întreaga responsabilitate a acestui parcurs.
Dar cu o singură condiţie. Lucrarea lui Lucescu trebuie protejată de parazitismul unor incompetenţi.
