De-atâta presiune câtă a acumulat în inimă şI minte, Sorin Capiute, investigator sub acoperire la frontiera României, şi-a dorit într-o seară, în plină misiune de curăţire a vămilor de corupţi, să se detensioneze. În prăfuitul orăşel de la graniţă unde este trimis există, totuşi, un club deschis de-un "'talian”, nu cu origini romane, ci care s-a pricopsit la Roma. Atmosfera este plăcută, iar Sorin Capiute a găsit de cuviinţă că-i tocmai locul potrivit să o scoată în lume, de Ziua Îndrăgostiţilor, pe Dana, ajutor de locţiitor de şef de tură la frontieră. Capiute a muncit mult pentru cariera lui, zbătându-se să-şi facă ireproşabil treaba pe vremea când lucra la serviciul secret şI, astfel, să intre în graţiile şefilor. După ce şefii de-atunci s-au mai curăţat, poate chiar din pricini de protecţie a unor chestiuni de corupţie, Sorin a fost detaşat la structura de "acoperiţi” care trebuia să descopere şI să probeze tentaculele caracatiţei de la Vamă şI de la Poliţia de Frontieră. Iar treaba aceasta a cerut mare migală.
După ocheade îndelungi cu Dana, cea mai fâşneaţă lucrătoare din tură, o poveste de dragoste tulburătoare se cerea a fi depănată. Aşadar, iată-l pe Capiute, mai din datorie faţă de ţară, mai din cauza impulsului inimii, la masa din clubul "'talianului” ţinându-i în palmă mâna Danei, ca la ghicitoare. Fermecat din cale afară, Sorin şi-a făcut prea mult curaj, cu multe pahare. Declaraţia de dragoste a lovit-o drept în creştetul capului pe Dana: "Drrrraga mea, sunt of-of-ofiţer sub acoperirrre şI vă urmmăresc de când am venit aici orice mişşşcare. V-am filllmmat, v-am taxxat şI aşteaptă-te să vvă ridicee mascaţii. Io, te iubessc”. Fata s-a uitat în ochii lui, care, deşi tulburi, i-au arătat că spune adevărul şI instantaneu s-a ridicat de la masă şi-a fugit. Şi-aşa că de la ajutorul locţiitorului şefului de tură s-a dus vorba la toată tura şI apoi din tură în tură. Când într-adevăr au venit mascaţii toţi lucrătorii de la frontieră erau blindaţi: fiecare avea avocat, banii pentru zilele negre erau depuşi la rădăcinile celor mai falnici copaci, strategiile de apărare, care implicau toate schemele politico-sindicale de protecţie erau activate.
Coordonatorul anchetei, dezumflat de eşec, încă deliberează. În mod normal, conform recomandărilor şI dosarului primit, Capiute este un profesionist desăvârşit. El şi-asumă beţia şI mugurii dragostei pentru Dana şI-i gata să îndure, cu stoicism, faptul că a clacat psihic. Dar dacă, totuşi, prostia lui Capiute a fost făcută dinadins, fiind mijlocul cel mai la îndemână şI ultima soluţie de a proteja, cât se poate, anumite reţele şi anumite trasee de valută bine direcţionate înspre zone de decizie instituţională şI politică, de ce nu, chiar de foşti şefi ai săi din serviciul secret? Pentru că obedienţele nu se discută, se execută!