Nefericita rocada

Nu teoretizari, ci fapte din istoria postdecembrista si cotidianul ei se opun preluarii ca un dat, intr-un fel de ingenunchere in fata unei fatalitati, a imprejurarii ca Romania este un stat sarac in confruntarea cu probleme care il coplesesc, indeosebi de mediu si infrastructura, dar si sociale.

De luat aminte ar fi cel putin la doua aspecte care schimba fata lucrurilor in problema cu pricina: abominabilele furturi dintre care atatea nedepistate sau, mai bine zis, neinstrumentate care s-au facut si se fac din avutul si banul public; evaziunea fiscala, nu mai putin ametitoare, care s-a produs si se produce la vedere, neavand nevoie de cercetari judiciare, intrucat are loc in vazul tuturor prin neplata obligatiilor catre bugetele publice din partea intreprinderilor de stat si societatilor private cu acoperire politico-clientelara.

Contabilizand prejudiciile aduse in perioada postdecembrista de furturile si devalizarile "cunoscute" - respectiv dezvaluite in materie de presa sau ajunse publice in urma unor scandaluri sau falimente - dintre care, vai!, atat de putine instrumentate de organele judiciare, evaluarile se cifreaza la 25-30 miliarde dolari. Dar, tinand cont de ansamblul furturilor si devalizarilor, deci incluzandu-le si pe cele "nedepistate", precum si incapusarile intreprinderilor de stat, deturnarile de fonduri si privatizarile frauduloase sau montate in favoarea unor clienti politici, estimarile minime vorbesc de circa 4 miliarde dolari anual, ceea ce dubleaza anterioara cifra pentru intreaga perioada postdecembrista.

Este interesant de notat si cu cat a fost "furat" statul roman si indirect, dar la vedere, prin neplata obligatiilor financiare catre acesta din partea intreprinderilor de stat si a societatilor private cu acoperire politico-clientelara. Rata fiscalitatii este in Romania de 36%-37% echivalent PIB, dar bugetele romanesti sunt construite in jurul unor incasari maxime de 30%-31% echivalent PIB. Cu alte cuvinte, din ceea ce s-ar cuveni statului, exista neincasari anuale echivalente cu 5%-6% PIB, adica alte vreo 20-25 miliarde dolari la nivelurile actuale. Cate ar fi putut face statul daca ar fi incasat ceea ce i s-ar fi cuvenit? - iata o intrebare retorica, doar pentru a sublinia amploarea secatuirii banului public, intrucat in practica nu are, desigur, nici o semnificatie!

Se poate pretinde ca, cel putin in parte, banii furati nu au disparut ori evaporat si ca, daca evident in parte au luat drumul plasamentelor-refugiu in strainatate, grosul a ramas in Romania, nu s-a pierdut! La fel in ce priveste evaziunea fiscala la vedere: banii care nu au fost achitati statului au fost folositi la altceva! Ba s-ar putea sustine ca, decat sa fi fost in mana statului, mai bine ca au fost furati statului, caci astfel au primit destinatii mai folositoare si mai eficiente! Din pacate, nu este deloc asa cu aceasta rocada! Statul roman s-a dovedit intr-adevar un foarte prost gestionar. Dar chiar si daca ar fi dirijat intr-un mod ineficient fonduri suplimentare aflate la dispozitie tot ar fi ramas ceva pentru infrastructura, mediu, educatie, sanatate. Asa insa alocatiile pentru aceste domenii au fost permanent intr-o criza acuta. Dar inca si mai important este ceea ce s-a facut de fapt cu banii furati: nu investitii, ci s-au construit vile de lux, s-au importat automobile de lux, s-au petrecut concedii de lux in strainatate. Adica, aproape nimic cu functie sociala!