Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nu există om, oricât de banală ar părea existenţa lui, care să nu aibă cel puţin o dată-n viaţă, ocazia de a-i face un bine întregii omeniri. Toată chestiunea e să recunoşti ocazia, atunci când apare.
Doamna Nela şi-a dat seama ce nenorocire e pe cale să i se întâmple planetei noastre într-o dimineaţă, la orele opt şi un sfert, în timp ce traversa Parcul Obor trăgând după ea căruciorul cu cumpărături. Pe banca unde dormise un vagabond se găsea o bucată dintr-un ziar cu un titlu înspăimântător: Vine cometa! Deşi nu-i stătea în fire lectura, doamna Nela a luat discret, să n-o vadă lumea, bucata acea de ziar, altfel destul de curată, cu gândul s-o biruie acasă, cu ochelarii pentru citit. Dar n-a mai avut răbdare şi a dat-o gata cu ochelarii de distanţă, pe una din băncile unde vin mamele cu copii mici. Concluzia articolului era năucitore: în mai puţin de douăzeci şi patru de ore pământul urma să fie lovit în plin de o cometă şi făcut harcea-parcea.
Doamna Nela le-a arătat sumbra previziune câtorva mame şi bunici, dar ori acestea nu ştiau ce-i aia o cometă, ori erau proaste şi nu-şi dădeau seama în ce primejdie se găsea omenirea, fiindcă au dat din cap cu indiferenţă ca şi cum era treaba Primăriei. Una din ele chiar i-a cerut bucata de ziar să adune în ea rahatul câinelui, un cocker e adevărat tare drăguţ şi jucăuş.
De îndată ce a intrat pe uşa apartamentului său de două camere decomandate, doamna Nela s-a apucat să dea telefoane. Nici una din cunoştinţele ei nu ştia însă ce organe trebuia sesizate. Nici măcar administratorul, care avea responsabilităţi, iar în cazuri de scandaluri şi bătăi în familie sesiza circa de poliţie, nu s-a arătat impacientat de sosirea cometei. Astea, madam Nela, e ca bărbatul matale, vine şi pleacă, a zis el într-un mod foarte răutăcios.
Doamna Nela n-avea chef de aluzii sexuale, mai ales că timpul trecea, şi la orele unsprezece a luat bon la Primărie, la biroul Reclamaţii urgente. Când domnişoara a pus-o să scrie o cerere, doamna Nela a început să ţipe şi să critice prin zbierete necuviincioase organele în drept, până ce au luat-o gardienii. Noroc că unul din gardieni fiind om în vârstă a înţeles imediat care-i situaţia şi şi-a cerut liber. E groasă rău, mergem la Poliţia mare, nu la ciubucarii noştri, a zis el sincer speriat. Pentru întreaga omenire era bine că se preocupa de soarta ei doi cetăţeni, ambii români. În troleibuz, lucrurile au apucat-o pe un făgaş excelent. Dacă pui problema cum trebuie, e imposibil să nu găseşti într-un troleu supraaglomerat zece sau cinsprezece persoane cu simţ civic planetar. Două dintre acestea s-au dovedit a fi extrem de inspirate, oferindu-se să li se alăture, dar ca să meargă direct la Guvern, nu la Poliţie. Ceea ce au şi făcut.
Numai că Guvernul avea liber de Sfântul Vasile. Nu c-ar fi fost ceva legal, dar se obişnuieşte. Creştini suntem! La poarta mică din Calea Victoriei se strânseseră de acum vreo paisprezece persoane, care insistau să salveze omenirea. Soldatul sau caporalul de la poartă, ce-o fi fost el, deşi nu era sarcina lui, ci a şefilor, a acceptat să citească articolul şi, de la caz la caz, să se îngrozească ori să ia măsuri. Cum spuneaţi că vă cheamă?, a întrebat-o el la final uşor îngândurat pe doamna Nela, care fireşte a răspuns că se numeşte doamna Nela. Felicitări pentru atitudinea civică, a zis soldatul sau ce-o fi fost el, caporal, sergent şi mai cine ştie ce. Cu oameni ca dumneavoastră, omenirea n-are probleme. Doar că ziarul e de acum doi ani. Şi apoi, ştiţi cum e cu cometele astea, a mai zis militarul, deşi nu se cunoştea cu administratorul de bloc şi, fiind tânăr, nu-l interesau femeile trecute de 50 de ani, cometele vin şi pleacă.
Citește pe Antena3.ro
