Nereguli

M-am gandit sa pun astazi, pe acest colt de hartie, cateva opinii la finalul primelor sase luni de activitate in functia de ministru al Economiei si Comertului.

Ce-am facut, ce n-am facut, dar si ce voi face. Gandindu-ma mai bine, am realizat ca sunt totusi prea multe lucruri de spus la "primul capitol". Si nu sunt deloc convins ca acest spatiu poate suporta cu usurinta o enumerare de actiuni bifate intr-un calendar al restructurarii economiei. In fond, aceasta este o rubrica de "opinii politice". Si cred ca ar fi tare nepoliticos sa fac acum si aici o trecere in revista a "maretelor impliniri".

Poate ar fi mai intelept din partea mea sa realizez un bilant al nemultumirilor, al neimplinirilor, al insatisfactiilor. Pentru ca, desi consilierii mei imi spun ca e interzis sa vorbesti despre neimpliniri, convingerea mea e ca a-ti recunoaste nereusita este nu numai un lucru permis, dar si obligatoriu pentru sanatatea ta morala.

Iata deci cateva din insatisfactiile constatate dupa primele sase luni de activitate la Ministerul Economiei si Comertului.

Birocratia sistemului. Aici este vorba de un domeniu larg, care acumuleaza multe, foarte multe dintre nemultumirile mele. Sunt, spre exemplu, nemultumit intr-o foarte mare masura de lentoarea cu care se misca lucrurile in sistemul de stat. Fie ca e vorba de oameni, fie ca e vorba de aplicarea unor legi sau regulamente, ca sa poti misca cu adevarat ceva in sistem e nevoie de un efort adesea supraomenesc. E nevoie de minimum 60 de zile ca sa faci o achizitie publica de ce-vreti-dumneavoastra. E nevoie, de asemenea, de adevarate magii ca sa poti schimba din functie un functionar public care se afla intr-o anumita stare de incompatibilitate descoperita intre timp. Sistemul pare sa fi prins rezistenta la… intemperii. "Pleaca ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii"; "Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim" - sunt cateva vorbe care numai la noi puteau sa apara...

Un alt aspect care m-a nemultumit teribil in aceasta jumatate de an a fost mentalitatea oamenilor care se uita in continuare la companiile de stat ca fiind numai bune de muls. Iata de ce a fost nevoie de schimbarea unor directori. Iata de ce a fost (si mai este inca…) nevoie de privatizare.

Recunosc ca n-am fost in stare sa improspatez si mai mult aparatul de lucru al ministerului. Vanatoarea de dinozauri de care vorbeam candva este o actiune care din pacate nu a ajuns inca la final. Va trebui, pe de alta parte, sa incercam sa convingem si mai multi tineri sa vina si sa lucreze in administratie. Usile ministerului pe care-l conduc (dar si alte institutii) au fost si vor ramane deschise: pentru dinozauri, spre iesire; pentru tineri, in sens invers. As vrea, la finalul acestui bilant atipic, sa dau si o bila alba: tinerilor din Ministerul Economiei si Comertului. Nu va mai spun de ce. In fond, nici nu e greu de intuit…