Nesfârşita destrămare a PSD: Mai degrabă păruială decât luptă

Cauzele de profunzime ale destrămării nesfârşite a PSD nu pot fi dibuite fără o scurtă trecere în revistă a notelor care definesc confruntările publice din PSD.

E lesne de observat că:
1) Deşi durează de ceva timp, războiul din PSD n-a dat realităţii politice nici un fapt major. Nimeni n-a demisionat din partid, nimeni n-a cerut convocarea vreunei instanţe a partidului sau - lucru şi mai semnificativ - nimeni n-a anunţat constituirea vreunei facţiuni politice. Imaginea de confruntare continuă e dată de intervenţiile din ziare, de la televiziuni şi de pe blog.

Din acest punct de vedere nu poate trece neobservat faptul că, în timp ce liderii şi miniştrii PD-L sunt rezervaţi la datul din gură, cei ai PSD suferă de o diaree verbală de tip caragialean.

În interviuri şi intervenţii la talk-show-uri, în timp ce fug ca dracu' de tămâie de la şi cea mai mică nuanţă cri­tică faţă de Traian Băsescu sau faţă de li­derii PD-L, liderii PSD găsesc de cuviinţă să se înjure reciproc, să afirme poziţii în contradicţie cu programul partidului. Până mai ieri, dezbaterea problemelor interne în cadrul strict al instanţelor PSD era o regulă de aur a partidului. Acum, în loc să-şi spună ce cred unul despre ce­lă­lalt în şedinţele cu caracter închis, liderii PSD dau fuga la ziare şi televiziuni şi, mai ales, la bloguri. Nu numai în PSD, dar şi în PD-L, propunerile pentru funcţii sunt temei de dispută. La PSD însă toate confruntările, toate bâlbele ies în public, fie dezvăluite direct de liderii PSD, fie livrate presei pe sub mână. Dar chiar şi în confruntările publice ale liderilor PSD nu vei întâlni vreun mo­ment de radicalitate, acel moment care face imposibilă conti­nuarea convieţuirii într-un partid.

Fireşte, o retragere, o demisie, o proclamare a unei absenţe voite din viaţa partidului, o convocare de reuniune statuta­ră, o dizidenţă ar putea să nu stăvilească destrămarea PSD.

Ar fi însă un semn că în PSD mai sunt şi bărbaţi, nu numai politicieni mărunţi.

2) Deşi scandalurile se succed aproape zilnic, nu se întrevede nici un motiv de profunzime al declanşării şi desfăşurării lor.

Chiar şi în cazul unui cuplu, scanda­lu­ri­le, chelfănelile, deşi ivite din conjunc­turi mărunte (ea n-a făcut ciulamaua bu­nă, el a dat scrumul pe jos), pot fi surprinse în cauze din adâncuri: nu se po­trivesc, o duc prost, îi influenţează soacra etc. Urmărind ieşirile la rampă ale beli­ge­ranţilor din PSD nu vei găsi, cu toate stră­daniile, nici un motiv de profunzime.

În atacurile reciproce, nici Adrian Năs­tase, nici Miron Mitrea, nici Ion Iliescu nu s-au referit, de exemplu, la participarea PSD la guvernare. Schimbarea de poziţie faţă de Traian Băsescu, de exemplu, până mai ieri suspendat de PSD pentru încălcarea Constituţiei, nu face obiectul polemicilor din PSD. E limpede că lideri precum Ion Iliescu, Adrian Năstase văd ca o eroare capitală schimbarea de pozi­ţie faţă de Traian Băsescu. Totuşi, în intervenţiile lor publice de până acum cei doi n-au fost categorici în a denunţa spectaculoasa modificare de alianţă.

Dacă ar face-o, dacă Miron Mitrea s-ar război cu Viorel Hrebenciuc în chestiunea noii şi buimăcitoarei schimbări de poziţie, poate că polemica dintre cei doi ar fi benefică PSD. Ar lămuri, poate, electoratul partidului în chestiunea motivaţiilor care au dus la o asemenea schimbare.

Pentru că - trebuie s-o recunoaştem - nici un lider PSD, nici măcar Mircea Geoană, n-au explicat până acum, te­meinic, logic şi convingător, de ce nu mai vede PSD în Traian Băsescu pe preşedintele suspendat pentru încălcarea Constituţiei. În politică totul e posibil, inclusiv să-i arzi o sârbă cu cel care, până mai ieri, voiai să-l dai jos din postul de preşedinte.

Cu o singură condiţie.

Ca această schimbare spectaculoasă de poziţie faţă de o personalitate sau faţă de un partid să primească o explicaţie.

În cazul lui Traian Băsescu, liderii PSD ar avea la dispoziţie două posibile argumente ale schimbării faţă de 2007:

a) Sau PSD, iniţiatorul procesului de suspendare, a ajuns în ultimul timp la concluzia că a greşit grav în 2007, Traian Băsescu fiind un model de comportament constituţional.

b) Sau Traian Băsescu s-a schimbat ra­dical în ultimul timp, devenind, în fine, întruchiparea preşedintelui obsedat de respectarea Constituţiei.

Curios e faptul că liderii PSD evită să se pronunţe în legătură cu Traian Băsescu. Asta pe de o parte, pentru că ei sunt convinşi că în 2007 au avut dreptate, iar pe de altă parte, pentru că Traian Băsescu a devenit şi mai sfidător cu Constituţia.