Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doi miniştri care demisionează cu scandal într-un interval de timp năucitor de scurt. Miron Mitrea îi înjură în gura mare pe Viorel Hrebenciuc şi pe Mircea Geoană. Cei doi răspund de îndată. Viorel Hrebenciuc, cu o violenţă care nu-l defineşte. Mircea Geoană, cu dispreţ superior.
Adrian Năstase face declaraţii succesive împotriva lui Traian Băsescu, deşi domnia-sa e preşedintele Consiliului Naţional al PSD, care PSD are drept aliat de guvernare PD-L-ul lui Traian Băsescu. Ion Iliescu îl ia la întrebări pe Ilie Sârbu pentru mărtu-risirea că s-a negociat cu Duşmanul de la Cotroceni încă de acum doi ani. Ion Bazac, ministrul Sănătăţii, a declanşat împotriva medicilor un război pe viaţă şi pe moarte, care va costa PSD în final, din punct de vedere al capitalului politic.
Parlamentarul Iulian Iancu se trezeşte nitam-nisam să denunţe Guvernul Tăriceanu că ar fi vândut ţara printr-o hotărâre de Guvern din 2008. An în care însă PSD sprijinea din greu în Parlament şi în presă Guvernul Tăriceanu. Marian Vanghelie se complace în imaginea pu-blică de Richelieu al PSD-ului condus nu de Ludovic al XIII-lea, ci de Mircea Geoană. Aceasta e starea de lucruri din PSD în ultima vreme.
Imaginea unui partid amintind de un regat de pe vremea feudalismului. Sub privirile neputincioase ale Regelui, redus în materie de putere la un domeniu prevăzut cu un Castel, baronii se războ-iesc între ei cu toţi vasalii de care dispun.
Ziarele şi televiziunile se mulţumesc să consemneze fiecare moment din această conflagraţie care defineşte PSD-ul. Cronicari harnici ai scandalului izvorâtor de rating şi tiraj, gazetarii nu pot fi decât mulţumiţi că dispariţia sursei de scandal dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu a fost suplinită de sursa de scandal dintre grupările din PSD. Puţini gazetari au încercat să abandoneze fie şi pentru o clipă foamea de senzaţional pentru a desluşi un răspuns la întrebarea: Ce dracu' se întâmplă în PSD?
O întrebare cu atât mai legitimă cu cât actuala stare de lucruri din acest partid poate fi raportată la:
a) starea de lucruri din PD-L, partenerul de guvernare;
b) starea de lucruri din PSD-ul lui Adrian Năstase şi PSD-ul lui Nicolae Văcăroiu.
Prin raportare la starea de lucruri din PD-L, cea din PSD te îmboldeşte să-ţi faci cruce şi s-o rupi la fugă. În PD-L domneşte liniştea absolută. Nimeni din partid, de la Buldogul Vasile Blaga până la zbuciuma-tul Cezar Preda, n-are nu o atitudine cri-tică, nu o observaţie, dar nici măcar o nuanţă faţă de ce se întâmplă în partea de Guvern care revine PD-L-ului.
Aşadar, în timp ce PD-L ne oferă ima-ginea unei legiuni romane tropăind pe şoseaua guvernării, PSD ne-o oferă pe cea a unei armate de cruciaţi jefuind în drum spre Ierusalim după legi proprii.
Prăpastia de imagine dintre cei doi parteneri de guvernare nu poate fi decât în defavoarea PSD. Se ştie că românii au nostalgia ordinii de tip ceauşist. Chiar şi acolo unde ciorovăielile sunt de tip democratic, ei nu văd decât o brambu-reală de neînţeles. A fost de altfel unul dintre motivele pentru care s-a prăbuşit guvernarea CDR. Actualul Guvern e unul dintre cele mai proaste din istoria noastră postdecembristă. Cauzele acestei situaţii trebuie căutate în coalizarea a două partide fără nici o legătură între ele, mediocritatea exemplară a lui Emil Boc, amestecul lui Traian Băsescu în treburile Executivului. Opinia publică e însă dispusă să vadă principala cauză în aiureala din PSD. Cum PD-L lasă impresia unei unităţi de nezdruncinat în actul guvernării, dificultăţile întâmpinate de Executiv sunt puse pe seama situaţiei din PSD. Nu de alta, dar în timp ce miniştrii PD-L par a-şi vedea de treabă, miniştrii PSD demisionează pe rupte, se plâng că li se impun de către partid colaboratori suspecţi sau se angajează în măsuri pompieristice în genul celor asumate de Ion Bazac.
Prin raportare la PSD-ul din vremea lui Adrian Năstase, PSD-ul de azi lasă impresia unui URSS sub Gorbaciov prin raportare la URSS-ul lui Stalin. Nu mai există un centru conducător. Nu mai există o minimă disciplină de partid. Fiecare face ce-l taie capul. O astfel de imagine lipseşte PSD de un atu major faţă de alte partide în perioada postdecembristă: cel de formaţiune a bunilor administratori ai ţării prin disciplina de fier, prin activitatea tăcută, dar harnică. Până mai ieri, partidul scandalurilor nesfârşite era PNŢD.
I-a luat locul cu brio PSD!
