Nici guguştiucii nu mai visează colorat

Revenirea lui Lăcătuş la Steaua şi colindul cu valiza a ţuţărilor de la DNA sunt subiecte speculate inflaţionist în media. Temele, oricum suculente, devin de-a dreptul mană cerească pentru jurnalişti într-o pauză competiţională destul de searbădă.

De obicei, în zodia sarmalei şi a şoriciului, trepăduşii zvonului visau colorat şi croşetau la transferuri bengoase. Samsarii de gloabe, deghizaţi în impresari de succes, livrau guţanilor din presă tot felul de bazaconii despre fotbalişti miraculoşi care, graţie vreunei porniri trăsnite, refuzau elitele europene şi îşi doreau să ajungă tocmai la capătul pământului, adică în România. “Exclusivităţile” înghiţite cu plută cu tot erau apoi regurgitate în public sub forma informaţiilor obţinute din cele mai ale dracului surse cu putinţă. Astfel, spectacolul negustoriei cu fotbaliatori reuşea să fie cu mult superior celui oferit prin proba de lucru a veneticilor în campionat. Reţeta înviorării presei prin minciună, valabilă în anii trecuţi şi una de succes printre indivizii cu gândirea târâşă, nu se mai potriveşte vicisitudinilor momentului. Nici măcar guguştiucii cu mintea odihnită nu-şi mai permit să viseze colorat în vreme de criză. Chiar şi ei practică zbor planat, la joasă altitudine şi, de preferinţă, doar prin teritorii domestice. Mâna de dat a investitorilor se mişcă de la încet până la foarte încet şi deloc, se calcă tot mai mult frâna în importul de coloniale, numărul negustorilor care-şi strigă marfa la vânzare este mult mai mare decât cel al cumpărătorilor.

Nu se mai pescuieşte în larg, nu se mai pescuieşte în ape adânci. Fotbalul rămâne în apele teritoriale, dar nu-şi pierde doza de umor neghiob. Telenovela lui Peseiro în Giuleşti poate intra fără probleme în graţia gospodinelor de canapea. N-are cum să nu-ţi dea lacrima când ţi s-a explicat cât de greu le-a fost zottiştilor de la Rapid să achiziţioneze un secund de talie mondială şi când constaţi că acum le este şi mai greu post-zottiştilor să se debaraseze de respectiva comoară. Mă refer, bine-nţeles, la lacrima de râs. Că de plâns este situaţia timişorenilor. Acolo, Duşan Uhrin a venit fără prea mare tam-tam, şi-a văzut liniştit de treabă, dar, din păcate, a acumulat atâtea puncte încât Marian Iancu ar fi trebuit să se scotocească adânc în buzunare pentru a plăti primele de joc. Or, asemenea rezultate cu asemenea consecinţe nu puteau fi iertate, nu aveau cum să nu se asocieze cu un binemeritat şut în fund. În fine, trecem peste drama matematicianului de la Gloria Buzău, fiindcă el este capabil să-şi calculeze singur eşecul. Rămânem la antrenorii echipelor de frunte pentru a consemna şi drama lui Mircea Rednic. “Strâmbu” continuă la Dinamo, dar are o vacanţă extrem de tristă în Belgia. Fiindcă, pe praful ăsta, oricât de mult ar iubi el comisionul, nu se mai poate juca de-a impresarul. Grea lovitură!

Serbările de iarnă ale fotbalului sunt în toi. Prin voia timpului se va ajunge şi la revelion. 2008 va fi îngropat. În deruta generală se conturează însă nişte semne de întrebare. Ce va urma? 2009 sau 2007?