După fiecare dintre derapajele comportamentale ale preşedintelui Băsescu am auzit mulţi comentatori întrebându-se ce s-ar întâmpla, într-o ţară civilizată, dacă un politician ar călca în străchini de o manieră similară. Un răspuns concret vine acum din Marea Britanie.
Partidul laburist s-a prăbuşit dramatic în sondajele de opinie după ce un microfon uitat la reverul premierului Gordon Brown l-a surprins făcând o remarcă nepotrivită la adresa unei alegătoare. La întoarcerea de la o întâlnire electorală, în maşină, Brown s-a plâns unui consilier de campanie: "Cine a adus-o pe femeia aia? O adevărată bigotă!".
Aceste cuvinte au inflamat presa britanică şi au generat o adevărată isterie în rândul opiniei publice. Cu o săptămână înainte de alegeri, incidentul a eclipsat orice altă dezbatere. Se vorbeşte deja despre "Bigot-gate", scandalul care pune capăt carierei lui Gordon Brown. Într-o ţară în care, până acum, au contat numai două partide, laburiştii s-au trezit brusc pe locul trei în intenţiile de vot. Nu se mai tem doar de o înfrângere, ci de o adevărată baie de sânge.
Este interesant că nimeni nu s-a gândit să invoce dreptul premierului la intimitate. Nimeni nu a sugerat că, în cadru privat, un demnitar are voie să zică orice îi trece prin cap, fără să dea socoteală nimănui. Am auzit asemenea argumente cretine când cu scandalul "ţigancă împuţită". Iar acolo nu fusese vorba despre un microfon uitat, ci despre un telefon furat. Smuls din mâna unei reporteriţe de însuşi preşedintele ţării!
Prin comparaţie, gafa lui Gordon Brown pare o dulce copilărie, iar reacţia publică frapează ca disproporţionată. Păi, ce-ar fi făcut englezii dacă şeful Executivului i-ar fi zis unui ziarist "găozar" sau unui votant dezamăgit "puiuţ de bolşevic"? Asemenea scenarii sunt pur şi simplu de neimaginat în Marea Britanie.
Fiecare societate are politicienii pe care îi merită. Îi are aşa cum şi-i educă. Iar englezii nu greşesc, probabil, când sancţionează cu extremă duritate orice lipsă de respect faţă de electorat. Mai bine o pedeapsă exagerată decât un precedent periculos. Altfel, ştim din experienţă, derapajele se înmulţesc şi se agravează. Anormalul devine normal. În România, vulgaritatea agresivă, cinismul, ipocrizia au început să treacă drept "calităţi" indispensabile unui lider. Obrăznicia e considerată dezinvoltură, minciuna e privită ca o strategie legitimă de comunicare. Apatia opiniei publice catalizează tot ce e mai rău în conducători. Şi vai de ţara în care politicienii nu se mai tem de electorat!