Note despre cîini şi mîţe

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
În iarba bătrînă, crescută scurt, dar viguros, a ogrăzii, viţelul, cîinele şi pisoiul se bucură de o libertate neprevăzută. Cîinelui i s-a dat drumul în cinstea copiilor veniţi de la Bucureşti. Stă de regulă atît de strîns lipit de cuşcă, încît ai impresia că se va spînzura la un moment dat. Slobozit, nu mai ştie cum să-şi exprime slugărnicia.

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘- Mircea Badea, realizator tv

CURTE DE ŢARĂ. În iarba bătrînă, crescută scurt, dar viguros, a ogrăzii, viţelul, cîinele şi pisoiul se bucură de o libertate neprevăzută. Cîinelui i s-a dat drumul în cinstea copiilor veniţi de la Bucureşti. Stă de regulă atît de strîns lipit de cuşcă, încît ai impresia că se va spînzura la un moment dat. Slobozit, nu mai ştie cum să-şi exprime slugărnicia. E ca un poet famelic mituit de un bogătaş. Se dă cu burta-n sus indecent, schelălăie  leşinător, o rupe la fugă pe neaşteptate şi aleargă încolo şi-ncoace, fără un itinerariu precis, după care revine la picioarele tale şi se aşază cu botul pe labe, într-o poziţie clar inspirată din cărţile de citire. Şi viţelului i s-a dat drumul tot acum. Şi tot în scopuri demonstrative. Şi el are tresăriri descumpănitoare, mai ceva decît personajul principal al unui roman de Dostoievski. Stă cît stă, fixîndu-te cu o privire tîmpă. În căutarea unei comparaţii, îţi dai seama că nu există decît una: o privire ca de viţel! Şi, deodată, cînd nici nu te aştepţi, sare în sus, o ia la fugă, se opreşte  brusc, frînînd pe picioarele din faţă, cade pe gînduri şi iar o rupe la fugă. Reuşeşte în cele din urmă să clatine serios butoiul de sub streaşină, pus acolo ca să-i cadă în gură apă de ploaie. E pedepsit cu o vargă zdravănă şi, ceea ce-i mai rău, cu legatul la loc. Pisoiul nu-i de-al casei. A răsărit de sub poartă. La început s-a oprit. Amintindu-şi însă de zicala "Curiozitatea omoară pisica", a înaintat pînă la scara joasă, din trei trepte, a casei bătrîneşti. Cîinele l-a luat în colimator. Păşeşte ferm pînă la cîţiva centimetri de el. Pisoiul e mic, mic de tot, şi, mai ales, jigărit. Vorba aia: jigărit ca un pisoi. Cu toate astea e vărgat ca un tigru. La apariţia cîinelui, se face arc, îşi ridică coada, asemenea unui steag de luptă, şi-i arde o labă peste bot. Pentru orice eventualitate, se dă niţel înapoi, ca să-şi ia avînt, şi-l scuipă. Cîinele se retrage uluit de agresivitatea celuilalt. Iar cînd se trezeşte scuipat, îşi pierde cumpătul de-a binelea şi o rupe la fugă. Din ţarcul de lîngă gard, cocoşul îşi vede de-ale lui. Înalţă gîtul, îşi scoate pieptul în faţă şi bătînd din aripi zgomotos slobozeşte un cucurigu mai mult decît didactic.

PISICA RECLAMĂ. Prăvălie de confecţii. Zisă şi boutique. Vitrina nu e cine ştie ce. Mărfurile sînt puse alandala între cele două geamuri. Nici locul nu e binecuvîntat de Dumnezeul Comerţului. Pe străduţa laterală, oarecum în marginea centrului animat, îşi mai ţin uşile deschise încă vreo cinci prăvălii de acest gen. Şi, totuşi, magazinul sau buticul, cum vreţi să-i spuneţi, nu duce lipsă de clientelă. Pe post de publicitate vie, proprietarii au postat în uşa prăvăliei o pisică tărcată, cu gheruţele albe, gen mănuşi de militari din Garda de Protocol. Zgarda verde de la gît, deşi pentru identificare, joacă rolul unui accesoriu şic. Privile întrebătoare, spălatul delicat pe lăbuţe, dat gata pînă la cea mai subtilă nuanţă, atrag irezistibil femeile de bună condiţie. Trecînd pe acolo, mai toate simt nevoia să se oprească şi să-şi dea obolul duioşiei cu alintări, condiţie sine quo non pentru orice femeie din lumea înaltă, chit că întoarsă acasă, ea e gata să-şi opărească bărbatul. La o adică, pisica poate fi luată în braţe şi mîngîiată pe cap, cu linguşirile de rigoare. Cu o condiţie: să intri cu ea în magazin. Dacă nu faci asta imediat, mîţa sare din braţele tale şi îşi ia locul din uşa prăvăliei. E dresată să atragă clientela.

DE IZBELIŞTE. Piaţa din Centru în sărbători prelungite. Magazinul Nela, locul de unde cumpără noii, dar şi foştii activişti. La intrare, îţi ţine calea un cerşetor agresiv, în stare să-ţi provoace remuşcări, pentru că tu ai venit să cumperi, în timp ce el n-are ce mînca. După ce-ai împins uşa, dînd curs variantei englezeşti a romînescului Împinge, privirile îţi cad pe un cîine priponit de stîlp. E un ogar slab, cu un bot melancolic. Laba dreaptă din faţă e bandajată cu o cîrpă albă. Ca să nu facă guturai, stăpîna l-a vîrît într-un flanel cenuşiu, care-i dă aspectul unui ridicător de haltere clasat pe locul al doilea. Lăsat de izbelişte, cîinele scheaună a singurătate. Toţi cei care ies din magazin simt nevoia umanistă de a-l mîngîia pe cap şi chiar de a încropi cu el un dialog.