Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Si a trecut si Bacalureatul 2012, cu rezultate si mai slabe ca sesiunea din iulie 2011. O diferenta semnificativa este ca anul acesta, fata de estimarile Ministerului Invatamantului care se astepta la peste 330 de mii de candidati in final doar 180 de mii de elevi s-au inscris la sesiunea de examene.
De ce aproape jumatate din numarul total de potential candidati nu s-au inscris la examen? Evident, nu putem considera ca toti cei neinscrisi credeau ca sunt atat de slabi incat nu au nici o sansa. In general, cand incercam sa facem asemenea aprecieri, trebuie sa eliminam extremele: nici olimpicii, nici cei cu nivel de cunostinte sub nota 6 nu sunt reprezentativi pentru invatamantul romanesc nici dintre cei neinscrisi la examene, nici dintre cei care s-au inscris si au fost respinsi.
Procentul de promovabilitate (medii peste 6) a fost de 44% la nivel national. Asta ar insemna ca vreo 80 de mii de elevi au avut medii intre 6 si 10. Sa spunem ca 10 mii ar fi avut medii intre 8,50 si 10. Raman 70 de mii de elevi medii ca pregatire.
Cred ca intrebarea corecta care se pune este aceasta: vrem ca sistemul de invatamant sa asigure elevilor niste cunostinte cum le trebuie in viata sau cum le trebuie ca sa treaca, fie si cu 6, examenul de bacalaureat? Pentru ca este o mare diferenta intre cele doua.
Din experinta mea ca elev in sistemul de invatamant, precum si din experienta copiilor mei (unul care tocmai a terminat clasa intai, celalalt proaspat admis la liceu) pot sa spun asa: extrem de rar exista elevi cu adevarat de nota 10, restul celor "de 10" fiind niste tocilari demni de compasiune. Din cauza programelor de invatamant dezastruoase, inapoiate, total neadaptate la realitatile vietii globale de azi, datorita slabelor calitati pedagogice si competente ale dascalilor si pentru ca nu se pune accentul pe creativitate, psihologie, pe inteligenta emotionala si pe gandire divergenta, efectiv invatamantul a devenit o forma lipsita de continut. Copiii nu mai invata ca sa cunoasca si sa-si dezvolte personalitatea, ci pentru a lua note de trecere care sa le permita avansarea prin toate etapele sistemului, sa scape odata de el si sa ajunga la un majorat care, conform legii, le asigura apoi libertatea suverana de a alege.
Eroarea pe care noi adultii o facem este aceea de a considera in mod fals ca invatamantul incepe de la gradinita. Gresit! Acesta incepe de acasa si primii dascali ai copilului ar trebui sa fie chiar parintii sai. Iar prima eroare este ca acasa se comit aceleasi erori ca in sistemul de invatamant obligatoriu. Parintii isi castreaza emotional, afectiv si creativ copiii, invatandu-i doar solutii de supravietuire, forme lipsite de continut, care se refera exclusiv la retete pragmatice, de moment. Nu idei, nu continut creativ, nu deschidere a mintii, ci sabloane peste sabloane.
Copilul invata pur si simplu ca daca respecta toate regulile sistemului asa cum este, o sa aiba diplome care o sa-l ajute in final sa obtina o slujba buna, sa se casatoreasca, sa faca copii, sa-si ia casa si masina in rate, sa se duca la mall si la supermarket, sa consume orice fara sa-si puna intrebari, fiind indoctrinat ca acesta este succesul adevarat care asigura fericirea.
