Grecia este exemplul cel mai mediatizat în UE la rubrica: “Aşa nu!”. Ţară pe care Germania - ce împarte dreptatea datorită comportamentului său moral - doreşte să o dezveţe de obiceiurile proaste. Dar haideţi să ne închipuim ce se va întâmpla dacă, de mâine, grecii devin nemţi, se vor rezolva problemele Europei? Din câte se vede programul de relaxare cantitativă (QE), impus de Banca Centrală Europeană, depăşeşte cu mult necesităţile statului elen. Iar despre QE se ştie că nu stimulează munca, ci doar redistribuie resursele de la cei harnici, la cei profitori. Ceea ce înseamnă că mai sunt şi alţii, nu doar grecii...
Aşadar Ahile este astăzi eroul negativ, dar dacă el se transformă în Siegfried, poate fi considerată asta o modificare de paradigmă? Eu cred că schimbarea trebuie realizată în profunzime, şi la nivelul mult mai multor state, care folosesc acum QE fiindcă politicienii doresc să se relaxeze masa bănească în locul fiscalităţii.
Şi reamintesc că politicienii europeni şi-au asumat Grecia aşa cum e. Au ştiut că grecii mint în privinţa indicatorilor ceruţi pentru adoptarea euro, ba le-au oferit şi dispensă. Şi le-au permis să se îndatoreze excesiv. Aşa că degeaba împrăştie ei, în prezent, perdele de abur, care să ascundă că decizia iniţială a fost eronată. E clar că e nevoie de o altă paradigmă, cuprinzătoare. Are politicul expertiza să evalueze situaţia şi să reacţioneze în consecinţă?