Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă vizitezi un oraş german important, ca Münchenul, observi la primele ore ale dimineţii o mare aglomeraţie de oameni, dar după 9:30 nu mai vezi nici ţipenie de om, toţi sunt la lucru. În Bucureşti, în schimb, străzile sunt pline la orice oră, precum în Atena, chiar dacă şomajul se plasează la jumătatea mediei naţionale. Care să fie cauza?
Pensionari reprezintă un sfert din populaţia oraşului şi cei ce merg dimineaţa la muncă acuză că n-au loc de ei în autobuz. Dar problemele nu-s legate doar de mijloacele de transport în comun în care pensionarii circulă gratis. E aglomerat traficul, în general. Şi pentru asta există, fireşte, o explicaţie. Bucureştiul e a patra cea mai aglomerată metropolă din UE. Adică, deşi nu are atât de mulţi locuitori ca Londra, densitatea populaţiei este mare, fiindcă aceasta e concentrată în câteva cartiere-dormitor cu blocuri până la cer şi puţin spaţiu verde, precum Militari, Berceni, Dristor, Rahova etc.
Totuşi asta nu justifică de ce continuă să fie aglomeraţie şi după ce oamenii încep lucrul. De ce nu rămân străzile pustii ca în Germania? Fiindcă multe persoane îşi rezolvă problemele personale în timpul serviciului, dar şi mai mulţi se ocupă de distribuţie. Spre deosebire de oraşele germane, în Bucureşti se desfăşoară multă activitate relaţională. Fără să fie nevoie de ea. Pentru telefonie mobilă sau intermediere financiară e suficient internetul, doar la noi şi la greci trebuie să te duci să vorbeşti cu clientul.
În fine, pentru astfel de cumpărători timpul nu este bani. N-are importanţă, fiindcă oricum n-ar fi făcut nimic în acea vreme. Rezultă însă o logistică supradimensionată, ce stă la baza proastei organizări a societăţii, amplificată de suprareglementarea traficului cu semafoare, popici şi garduri, care reduc şi ele eficienţa.
Dar facem ce facem şi ajungem tot la jumătatea de million de pensionari din Bucureşti, mai mulţi decât populaţia oricărui alt oraş din România. Ei sunt cei ce refuză canalele alternative de distribuţie şi se deplasează. Iar când merg, fiindcă n-au de făcut altceva mai bun, consumă resursele fără să genereze venituri.
Unde se duc ei de obicei dimineaţa? Deşi au încă putere de muncă - vârsta medie de pensionare în România e de sub 57 de ani - nu merg să presteze o activitate, ci se deplasează într-o piaţă de unde încearcă să cumpere mai ieftin. Dacă autobuzul n-ar fi subvenţionat n-ar fi rentabil să o facă. Sigur că nu de bogaţi pleacă de acasă, ci pentru că mediul economic nu e stimulativ. Cu alte cuvinte, în loc să producă şi să câştige banii pe care-i primesc discount la piaţă, îşi ocupă timpul cu tot felul de activităţi. Şi îi stresează pe salariaţii ce se grăbesc la serviciu şi pentru care timpul este bani.
Dacă în loc să aibă posibilitatea să circule oricât cu RATB, pensionarii ar beneficia de un număr limitat de călătorii pe baza unui cod obţinut de pe internet, pe care să-l scaneze la fiecare urcare în autobuz, resursele ar fi mai bine folosite. Însă politicienilor nu de eficienţă le pasă, ci doar ca masa de pensionari să meargă la vot, ceea ce face să nu se atingă nimeni de “drepturile” lor.
