Pe măsură ce se apropie alegerile din PDL, structura aparent monolitică a partidului prezidenţial se brăzdează de fisuri tot mai adânci. În formaţia care cânta mereu pe-o singură voce încep să se audă partituri distincte, improvizaţii independente de bagheta dirijorului de la Cotroceni.
Traian Băsescu a simţit nevoia să-şi comunice aşteptările, în direct, la TVR: „Sper să fie o competiţie care să aducă noutate şi mai ales oameni politici care să nu fie predispuşi la compromisuri... Eu nu vorbesc neapărat de nume noi, ci de oameni noi în conducerea partidului. Numai cu vechea conducere nu mai merge...”.
Imparţialul preşedinte al tuturor românilor mizează explicit pe tabăra „reformiştilor”: Monica Macovei, Sever Voinescu, Teodor Baconschi sau Traian Ungureanu. Faptul că aceştia sunt veniţi prea de curând în partid nu ar fi o mare problemă. Există precedentul Elenei Udrea, unsă secretar executiv la doar câteva luni de când se paraşutase de la PNL. Acum, însă, contextul este complet diferit. Nu e vorba despre o favoare acordată individual, ci despre impunerea unei întregi garnituri de novici, intraţi în politică doar prin voinţa lui Zeus. Mai important, manevra înseamnă, de fapt, îndepărtarea vechii gărzi a partidului, mazilirea veteranilor Blaga-Videanu-Berceanu.
Dizgraţia tripletei BVB nu mai e de mult un secret. În spatele ei nu stă, însă, doar dorinţa de a oferi PDL-ului o imagine mai curată, aducând în prim-plan oameni mai puţin erodaţi de exerciţiul guvernării.
Traian Băsescu luptă, de fapt, pentru a-şi conserva controlul personal asupra partidului. Un control care riscă să se şubrezească pe măsură ce mandatul său prezidenţial se apropie de sfârşit şi propria popularitate se prăbuşeşte. Fiindcă, din locomotivă electorală, Băsescu devine pe zi ce trece o piatră de moară de gâtul PDL. Nu e o premieră, i s-a întâmplat şi lui Ion Iliescu.
Jucătorul de la Cotroceni şi-a asumat prea explicit conducerea de facto a Executivului pentru a se mai putea disocia, acum, de dezastrul guvernării. Vechea tactică de a pasa toate eşecurile în seama altora are slabe şanse să mai păcălească pe cineva. Când controlezi fără echivoc toate pârghiile puterii, e greu să te eschivezi în momentul decontului electoral. E penibil să arunci mereu vina pe opoziţie, pe presa, pe sindicate, pe medici, pe profesori sau pe pensionari... Preşedintele are nevoie acum de ţapi ispăşitori niţel mai plauzibili. Sacrificând câteva nume grele din PDL, Traian Băsescu speră să-şi recredibilizeze discursul altfel răsuflat. Dar, mai ales, să-şi elimine cei mai primejdioşi potenţiali contestatari. Vor urma săptămâni foarte interesante.