O cuşcă pentru Roberta

Din insectarul tinerilor politicieni aruncat pe piaţă de Băsescu Traian iese în evidenţă, prin importanţa funcţiei, Robertina Anastase. Cum a ajuns ceea ce este, mai mult se bănuieşte decât se ştie. Şi-a blurat prezenţa pe podiumuri pe când câştiga diadema de lămâiţă împinsă de un escroc, supranumit "regele conservelor". Era în trupa lui de imagi­ne şi cred că experienţa i-a fost mai importantă decât diplomele universitare. A dovedit că şcoala se uită, dar lecţiile şmenarului, nu. Ajutată şi de tăticul, care a ştiut pe ce conducte curge cel mai bun ţiţei neaccizat din România, s-a cocoţat în politică rapid, afirmându-şi principiile triadei chinezeşti: nu văd, nu aud, nu spun! Aşa a fost în momentul antologic de la Ploieşti, când candidatul Băsescu l-a pocnit mai puţin părinteşte pe copilul apropiat cu prea mare viteză de dosul labei ma­ri­năreşti. Robertina era la câţiva metri de scatoalcă, dar... a uitat. Amnezia a urcat-o în funcţia halucinantă pentru ea, de preşedintă a Camerei Depu­taţilor. Mai sus nu se poate, distanţa dintre capacitatea ei şi calităţile reale a născut un hău cât Groapa Marianelor în care, din păcate, cade democraţia parlamentară.

Urmărind-o pe Robertina în scenele ei de succes, ştiu când pregăteşte un şmen: îşi "pune" o voce catifelată, cu timbru jos, care să-i ascundă ţinta. Cu privirea apoasă, clipind rar, îşi duce metodic la sfârşit sarcina de partid. Logica, bunul-simţ, respectul faţă de regulile parlamentare sunt înecate în vorbele ei alunecoase, rostogolite mecanic. Nu fac un inventar al gogoriţelor pe care le-a debitat, nici al numărătorilor ei cu iz penal de care o scapă instituţiile abilitate ale statului strâmb. Am rămas însă cu gura căscată, ca prostu’ satului, la ultima "strălucită" idee a domnişoarei întârziate: securizarea sălii Parlamentului faţă de vizitatori. Robertina a decis ca la asumarea (ires­ponsabilă) a răspunderii pe noul Cod al Muncii să nu se permită publi­cului să asiste la şedinţă. Pretextul – gestul dramatic al domnului Sobaru din decembrie 2010, de la moţiunea de cenzură. Vezi, Doamne, trebuie să protejăm publicul cu plase la balcoane, să nu năvălească de sus peste majoritatea firavă. Pe Roberta a apucat-o grija faţă de populaţie! Nu-i furnică gândurile că noul Cod este numit de sindicate "al robiei". Nu s-a dus la vreun spital desfiinţat să vadă cât de uriaşă a devenit drama în sănătate. Nu trece nici prin hala mare din Ploieşti să simtă la buzunar cât au sărit preţurile. Nu s-a oprit pe la o pompă să facă plinul şi să o apuce revolta. Nu, nici una din aceste situaţii nu o mişcă, nu o îngrijorează. Pe Roberta o doare fix în coc de zbaterile oamenilor. Ea a fost aleasă cu 693 de voturi din 695 ca şefă la PDL Prahova şi cvasiunanimitatea îi dă încredere că este cea mai iubită. Şi ca să nu i se strice cocul sau să-i apară vreun cearcăn nou sub ochi, pune zăbrele la balcoane, să nu-i vină ceva de sus. Robertina aşteaptă să treacă timpul: a "ghicit" un sondaj de opinie ca într-un ghioc, precum muierile fără noroc în amor. Ea a înţeles că 76% din populaţia acestei ţări adusă la disperare de regimul Băsescu se uită la PDL să vadă ce fac ei. Adică, trei sferturi din votanţi nu sunt hotărâţi, aşteaptă cu răbdare să rezolve treaba gaşca lui Boc. Pentru asemenea clarviziune, mai ceva ca Mama Omida, Roberta trebuie pusă la păstrare. Propun Camerei să utilizeze plasele de sârmă comandate să închidă balcoanele pentru o cuşcă în care să fie plantată Roberta. Când se vor fi dumirit milioanele de cetăţeni votanţi cât bine le-a făcut guvernarea PDL, cuşca Robertei se va dovedi de maximă siguranţă. Vor veni oamenii să o privească, să-i dea coji de banane prin ochiurile plasei, să-i adreseze vii şi nemărginite mulţumiri. Aici vor vedea alegătorii, ca la lecţiile de darwinism, din cine se trag politicienii.