O ideologie care nu vrea să moară

Moartea comunismului de stat cu 20 de ani în urmă nu înseamnă şi moartea marxismului. Cel puţin în Franţa şi în alte ţări occidentale, unde asistăm, de fapt, la o reluare a reflecţiei în jurul acestei doctrine. Fără să fie uitate crimele comunismului de stat, putem spune chiar că utopia comunistă continuă să fascineze unele spirite.

Pentru a-i parafraza pe Marx şi pe Engels, putem spune că stafia comunismului teoretic continuă să bântuie prin Europa occidentală. În Franţa, la începutul lunii februarie, cotidianul Le Monde se vindea cu un supliment, opţional ce-i drept, mai precis o broşură care nu era altceva decât o reeditare a unui text fundamental al marxismului, "Manifestul Partidului Comunist". Textul poate fi de altfel în continuare cumpărat în chioşcurile de ziare din Franţa, în gări şi  aeroporturi, ca un adevărat best-seller.  Şi de ce nu, în definitiv? Când o carte are căutare, nu există nici un motiv să i se reteze aripile. Statisticile arată că anul trecut s-au vândut în Franţa aproape 9.000 de exemplare din acest text care din 1848 încoace nu a încetat să-i fascineze pe profani şi pe specialişti, pe filozofi şi pe militanţi, pe istorici şi pe oamenii politici. Librarii mai declară că se vând bine şi operele lui Marx, mai ales "Capitalul..."

Această revenire în forţă a comunismului ca "spectru filozofic", cum scrie un comentator în ziarul Le Monde, îşi are motivaţiile sale. Criza economică şi financiară actuală îi face pe oameni să caute din nou soluţii în alte doctrine decât în cea liberală. Mai mult decât atât, există un sentiment că democraţia începe încetul cu încetul să fie viciată de societatea de consum şi de excesele capitalismului. Când democraţia fuzionează cu un sistem de producţie devorator care ameninţă, prin lăcomia sa, să distrugă întreaga planetă, nu trebuie să ne mirăm că unii caută alternative de viitor în alte direcţii.

Interesant este însă că, în paralel, rămâne vie memoria dezastrului provocat de comunismul de stat şi de stalinism. Dovadă enorma publicitate care i s-a făcut unui film ieşit pe ecranele franceze la data de 3 februarie, film intitulat "O execuţie ordinară", avându-l ca personaj principal pe Stalin. Filmul le reaminteşte francezilor că Stalin a fost un monstru care a trimis la moarte milioane de oameni şi că utopia poate în orice moment degenera în dezastru când în faţa puterii nu există contra-putere.

Nu este, deci, o simplă coincidenţă faptul că în prezent apar numeroase cărţi în Occident pe tema marxismului (dar şi limitelor sale), precum şi a profeţiilor lui Marx: se consideră, de exemplu, că el a prevestit mondializarea.  

Marx şi Engels mai rămân fascinanţi şi prin biografiile lor. În Anglia a apărut o nouă biografie a lui Engels semnată de Tristam Hunt care este cu adevărat... revoluţionară prin revelaţiile aduse. Aflăm, printre altele, că Marx şi Engels au dus o viaţă de burghezi tipici, că Engels a fost patronul unei filaturi de bumbac, că amândurora, dar mai ale lui Engels le plăceau la nebunie şampania şi ambianţa cluburilor selecte de la Londra. Cel care a fost de atâtea ori prezentat ca un gropar, cel puţin teoretic, al capitalismului şi al burgheziei a fost de fapt un capitalist şi un burghez pur sânge... Ce să mai înţelegi, în aceste condiţii, din raporturile dintre om şi operă, dintre om şi societate, decât faptul că ele rămân obscure chiar şi pentru dialectica marxistă.